Sunday, November 13, 2016

Alice in frozenland

Cu fiecare grad in minus, cu fiecare minut de intuneric in plus, se ingusteaza parca spatiul in care as putea sa-mi duc viata. Raceala asta intunecoasa ma face sa traiesc mai putin in afara, mai mult inauntru, in camere lasate pe vara de izbeliste, acum umede, prafuite si in pline de lucruri aruncate in care te impiedici uneori pe intuneric, moment in care se lasa cu vanatai sau sperieturi.

Iarna, ca o mama hiperprotectiva, de te tine in casa la odihna, si te oboseste cu crizele ei de personalitate si te face sa-ti regreti bruma de autonomie si curaj de a pasi pragul in afara programului zilnic.

In mine se preling resturi de regret, cu usoara disperare obosita. Cedez nimicului cate o ora in trafic, cateva episoade, zeci de minute suplimentare si mai ales, compromisuri infasurate in plapumi calde.

Ma dilat in lumini seci, artificiale.

Monday, September 12, 2016

suflet benign

Azi am rupt o piatra de pe inima. Adanc infipta si totusi palpabila, perfect rotunda, martor al nenumaratelor strigate infundate, tremuraturi cu transpiratie si strangeri din dinti.
N-am apucat sa-i multumesc, a sfarsit transata, sub lupa. Limbaj cifrat, caci doar eu as fi putut sti cat anume din ea putea sa ma darame.
Am multumit insa pentru cicatricea mica, nedureroasa, usor eroica. Si pauza binemeritata.
Si da, golul ei inca doare. Bizar, caci prezenta ei nu.
Nicicand atata bucurie ca in a rupe o piatra atarnata dupa mult timp.

Sunday, July 12, 2015

alice in otherland

M am trezit pe tabla de sah, fara sa-mi doresc neaparat sa joc, fara sa inteleg strategiile jocului asta si dorindu-mi mult sa pot sa dau cu zarul. Si toti pionii plecati care incontro, ca la un miting de la care lipseam.

 Habar n am ce piesa ar fi trebuit sa fiu. Personal, nu imi place nici una destul. Si nu stiu daca as putea vreodata sa ma decid complet intre alb si negru.
As zice ca te prinzi din joc, ca de oglinzi ca lumea nu prea se pune problema aici.
Asta daca esti dispus sa treci linia asta adanca dintre patratele fara sa stii daca sau unde te mai intorci.

Saturday, February 28, 2015

clepsidra



Relatiile se opresc brusc si totusi parca timpul lor s-ar fi oprit in loc, ca o colectie de clepsidre ce pastreaza in ele timpul trecut si viitorul probabil, ca si cum viata ar fi pe hold si dupa am deschide o ferestra noua si restul le privim cuminti in arhiva cu nisipul lor, mai mult sau mai putin, de culori diferite. Iar in nisipul ala o lume intreaga, desert cu oaze de la tremur la lacrima totul etans intr-o sticla ce nu se pote deschide decat prin spargere, iar atunci cand o faci umple totul de nisip al amintirilor si cioburi noi. Nostalgia, acea lupta continua intre nebunia trecutului si grija pentru viitor.

Thursday, August 14, 2014

despre nimic si tot in ce ordine vrei



Am o fericire inauntru si o nefericire in afara. Cum nu am mai avut demult, emotia lucrurilor neintamplate. Nu stiu de ce in afara contururile nu se pliaza pe starea mea. 

Un singur lucru mi-e cert in marea asta de incertitudini si alegeri in care ma scald zilnic. Printr-o alchimie ciudata lucrurile prind o forma mult mai frumoasa la gandul ca o sa le impartasesc cu tine. Si timpul devine din ce in ce mai scurt pentru fiecare colt de lume si de weekend pe care as vrea sa ti-l arat. 
Iar rotitele sufletului in loc sa incetineasca mai rau o iau razna la gandul cu tine.
Iar marea e dureros de calma zilele astea, ca o invitatie la tot ce vroiam mai demult.


Monday, December 30, 2013

Another brick in the wall

Daca fiecare an ar fi o caramida, atunci ai incepe un zid nou? La doi metri de asta? Sau la jumatate de Pamant distanta?

In cercuri, fiecare an mai strans, mai putin departe de centru. Sau in spirala usor colorata ca o bomboana.

Daca fiecare an ar fi o caramida, ce ai scrie pe el? Si serios, ce forma construiesti?

Lasa rezolutiile si uita te in spate. Pe niste caramizi ai scris cu praf de suflet si s-a luat. Poate e timpu sa scrii cu noroi de bocanc.

In fond, era una mai incolo care tot tipa. O chema...hm..Ana? ce nume simplu. Iar Manole de stia, ar fi fugit din calea sa. Dar a uitat ce a avut si a ajuns indiferent, si a pierdut-o ca pe-un fulg ce-n mana il pierzi cands-a topit...(etc)

Eu construiesc un om.Acum, n-a zis nimeni ca e usor.




Wednesday, December 18, 2013

Ceea ce lumina si intunericul au nascut a fost umbra

Tu de indrepti spre lumina, eu spre intuneric.

Pentru ca nu pot concepe lumina fara. Pentru ca sunt absolut sigura ca orice lucru pe lumea asta are alb si negru si nu poti avea doar o parte.
Pentru ca eu atunci cand cunosc un om ma uit dupa defectele lui. Dupa tot ce nu as iubi la el, orice nu mi-ar placea. Modul in care isi aseaza parul, zambetul, cartile de suflet si muzica din cap. Graba sau linistea.
Pentru ca tu atunci cand cunosti un om te uiti dupa calitati. Dupa orice ar putea sa iti placa, tot ce ar putea sa nu te deranjeze, compromisurile pe care ai putea sa le faci.

Foarte probabil nu e "bine" nici ca mine nici ca tine. Si desi am impins deoparte multi oameni, cu calitati deosebite, pe care ii admir inca, stiu un lucru. Ca nu as fi putut sa investesc in ceva in care nu cred de la inceput. Pentu ca adevarul, din punctul meu de vedere sade in faptul ca dupa ce cunosti toate defectele unui om, dupa ce prietenii iti recomanda sa il eviti, dupa ce calculele iti dau minus dar sentimentele tale o iau tot in sens ascedent ai gasit persoana potrivita. Iar dupa ce cortina timpului se ridica si te pune in fata situatiilor in care nu credeai ca te vei afla vreodata cu persoana respectiva, iti vei da seama ca oricat te-ar scoate din sarite prima idee e "vrei ceva de mancare"?

Orice altceva e....promisiunea unui viitor intr-un prezent lesinat.