Lili is here

“You become responsible, forever, for what you have tamed.”

Lili vine si pleaca, pe nesimtite, dar, din ce in ce mai des, ne potrivim piesele mai armonios. Si ramane, in bucati mai mici sau mai mari, mai mult timp.

Lili e un motor viu. E revolta, e senzatia acuta, e somatizarea gandurilor, e lopata cu care sapi inauntrul tau si lumina de la care te dor ochii. E libertatea neimblinzita, pe care daca nu o lasi sa darame mese, face vraiste cand ti-e cel mai rau.

ne-am acuzat, ne-am luptat, ne-am contopit cu sau fara negocieri anterioare. am inercat sa ne dominam reciproc. am idealizat-o, m-am speriat, a fugit, m-am idealizat, s-a ascuns, mi-a pus piedici, mi-a pus întrebări la care nu aveam cum să răspund, m-am rușinat, m-am urît, am urat-o, ne-am impacat și am uitat-o.

nu ne lipim perfect, e mai mult un dans, un fel de puzzle dinamic, 3d. ne mai calcam, din cand in cand pe picioare, ne impiedicam, cadem pe rand, dar, cand functioneaza, e mai mul decat speram. e dincolo de desenu ala pe care il primesti o data cu puzzle ul, pe care tre sa il reproduci. 

si da, uneori mi e teama ca din asta, n-o sa iasa nimic. sau o sa imbatranim singure si plictisite de puzzle ul nostru dinamic, pe care nimeni nu il va intelege cu adevarat. 

dar dincolo de asta, i can t help being proud, Lili. 

sinteza

invat sa traiesc din nou cu mine in prin plan, de data asta intreaga.+

apus pe balcon, si nu pot sa ma suport mai mult de 3-4 minute, revin obsesiv, concentrice cercuri de conversatii avute sau imaginate. sunt dependenta de input, de bucatile cuiva de oglinda.

fara tine, fara unul din voi e desertic. un fel de omul de tinichea din oz, mereu in cautare de o caldura in piept.

jur ca nu mi-au placut niciodata puzzle urile, sunt plictisitoare si consumatoare de timp, cumva inutil cred eu. atata bataie de cap ca sa reconstitui o poza pe care o ai deja.

am nevoie de bucati din tine, de o alta imagine, de o mirare.

la 15 ani cineva imi spunea ca sunt tristo-vesela. credeam ca am reusit sa le separ, si totusi se succed in secvente atat de rapide incat nu stiu ce sa fac cu filmul asta.

Amestec

Am 5 randuri de chei - multiple roluri in care ma adapostesc, ma inchid si ma descui de parca ar fi destul o usa sa le separe

Am cel putin 2-3 vieti paralele, uneori prea inguste, incat imi pierd echilibrul

Am haine de weekend si haine de munca, haine androgine si sport, rochii pisi, tocuri si tenisi, cercei mici si mari si o punga de cosmetice pentru trecerea mai lejera spre personaj. Si se mai mira unii de ce femeile sunt greu de inteles.

Am masina si teama de accidente. Am casa mea si teama de singuratate. Un job si ura fata de ceasul desteptator.

Am dragoste de vara si ea, constant, se termina.

Si toate plutesc amestecate prin mine.

Alice in frozenland

Cu fiecare grad in minus, cu fiecare minut de intuneric in plus, se ingusteaza parca spatiul in care as putea sa-mi duc viata. Raceala asta intunecoasa ma face sa traiesc mai putin in afara, mai mult inauntru, in camere lasate pe vara de izbeliste, acum umede, prafuite si in pline de lucruri aruncate in care te impiedici uneori pe intuneric, moment in care se lasa cu vanatai sau sperieturi.

Iarna, ca o mama hiperprotectiva, de te tine in casa la odihna, si te oboseste cu crizele ei de personalitate si te face sa-ti regreti bruma de autonomie si curaj de a pasi pragul in afara programului zilnic.

In mine se preling resturi de regret, cu usoara disperare obosita. Cedez nimicului cate o ora in trafic, cateva episoade, zeci de minute suplimentare si mai ales, compromisuri infasurate in plapumi calde.

Ma dilat in lumini seci, artificiale.

suflet benign

Azi am rupt o piatra de pe inima. Adanc infipta si totusi palpabila, perfect rotunda, martor al nenumaratelor strigate infundate, tremuraturi cu transpiratie si strangeri din dinti.
N-am apucat sa-i multumesc, a sfarsit transata, sub lupa. Limbaj cifrat, caci doar eu as fi putut sti cat anume din ea putea sa ma darame.
Am multumit insa pentru cicatricea mica, nedureroasa, usor eroica. Si pauza binemeritata.
Si da, golul ei inca doare. Bizar, caci prezenta ei nu.
Nicicand atata bucurie ca in a rupe o piatra atarnata dupa mult timp.

alice in otherland

M am trezit pe tabla de sah, fara sa-mi doresc neaparat sa joc, fara sa inteleg strategiile jocului asta si dorindu-mi mult sa pot sa dau cu zarul. Si toti pionii plecati care incontro, ca la un miting de la care lipseam.

 Habar n am ce piesa ar fi trebuit sa fiu. Personal, nu imi place nici una destul. Si nu stiu daca as putea vreodata sa ma decid complet intre alb si negru.
As zice ca te prinzi din joc, ca de oglinzi ca lumea nu prea se pune problema aici.
Asta daca esti dispus sa treci linia asta adanca dintre patratele fara sa stii daca sau unde te mai intorci.

clepsidra

Relatiile se opresc brusc si totusi parca timpul lor s-ar fi oprit in loc, ca o colectie de clepsidre ce pastreaza in ele timpul trecut si viitorul probabil, ca si cum viata ar fi pe hold si dupa am deschide o ferestra noua si restul le privim cuminti in arhiva cu nisipul lor, mai mult sau mai putin, de culori diferite. Iar in nisipul ala o lume intreaga, desert cu oaze de la tremur la lacrima totul etans intr-o sticla ce nu se pote deschide decat prin spargere, iar atunci cand o faci umple totul de nisip al amintirilor si cioburi noi. Nostalgia, acea lupta continua intre nebunia trecutului si grija pentru viitor.