Primesc eu acum cateva zile de la o prietena o melodie cu mentiune"bai ce misto e, mi-a trimis-o X-ulescu, bai nu-mi vine sa cred cand am ascultat-o mi s-a facut un gol in stomac".Chestie care devine mai interesata avand in vedere ca X-ulescu e fostu meu prieten, si melodia aia i-o trimisesem eu pe cand ne jucam de-a relatia serioasa.Nimic tragic totusi, nu m-au apucat atacurile de nostalgio-gelozie doar ca mi-am dat seama ca melodia o aveam de la un alt fost prieten de-al meu, care probabil nu-mi pastreaza o amintire prea frumoasa dupa ce am disparut ca magaru in ceata.Dar asta e alta poveste.
De fapt prologu asta mi-a adus aminte de o faza din alea care nu inseamna mai nimic si totusi raman ca un fel de momorie semi-voluntara intr-un sertar la categoria discutii mama-fiica cu mentiunea"Eh...tinerete, tinerete".Stateam eu cu maica-mea intr-o seara si faceam slalom printre reclame la Tveu cand pe nu stiu ce post fac nenii aia publicitate la un film cu doi indragostiti foc care sfarsesc urat (varianta B la filme americane), ceva gen Romea si Julieta un pic mai fericiti ca totusi ajung sa se iubeasca. Si cum ei tot insistau acolo in reclama ca se iubesc de mama focului si la un moment dat se strambau prin ploaie pentru ca destinu asta mama lui sa-l bata cand esti mai fericit treosc pleosc ditai harababura, se trezeste maicamea intr-un acces de filozofie"copii astia se indragostesc si ei si cred ca sunt singurii care iubesc pe lumea asta" ca un fel de hybris al sfarsitului nefericit. Si asta ca tot vorbeam de melodia asta plimbata de la unu la altu ca o stafeta cu "je t'aime baah" care poata intr-o zi o sa se intoarca la persoana de la care a plecat inchizand cercu asta de indragostiti si atunci persoana aia o sa-si dea seama ca nu numai ea iubea baaa ci si altii si cum naiba chiar in acelasi fel. eu nu m-as consuma prea tare cand as afla ca nu-s prima, nici ultima, nici cea mai importanta din viata vreunui mascul de care m-au legat mai multe sau mai putine.de fapt ideea cu "la femme de ma vie" mi-ar pica destul de greu, ca doar n-o sa fiu eu mah responsabila cu fericire unui barbat toata viata, ce dracu abia ma descurc eu singura cu putinu asta de libertate pe care cred ca il am da care ma ingradeste fara sa-mi du seama.da asa am crescut eu cu ideea asta de femeie independenta, ca tot ma injura lumea ca am apucaturi de feminista, care fuge de casatorie ca dracu de tamaie, calare pe motocicleta in ziua nuntii, decat sa ma trezesc cu eticheta"asta e femeia mea" ceva de genu private property.ma si vad asa pe la vreu treizeci si ceva de ani cu tot felu de bazdaganii in cap, chestii incepute si neterminate, cariere peste cariere, fuga dupa libertate, fara barbat, fara copchii, maica-mea urlandu-mi in urehe"n-ai fost si tu in stare sa iti iei un barbat sa iti faci o casa umbli teleleu toata ziua crezi ca asta e marea fericire in viata, uita-te la sorata ca e mai mica decat tine si s-a descurcat mai repede", taicamiu nemultumit ca"bai nici-un nepot nimica, cine vrei sa populeze tara asta", unchimiu care acu ceva vreme, dupa ce se certase cu nevasta-sa si tot dadea vinu pe gat mi-a aruncat in fata.."ba psihologia e facultate de curve" mi-ar reprosa ca n-am fost si eu in stare sa fac o cariera sigura ca ce-o sa se aleaga d emine, astea-s meserii ma, ca el si-a indeplinit eroic slujba aia de la care primeea nu stiu cate mii de para pe luna si si-a facut nu stiu cate case si si-a schimbat masina de nu stiu cate ori si s-a despartit de neveste de nu stiu cate ....da el e multumit, el s-a daruit job-ului sau, si-a dedicat viata firmei de vopsit nave ce poate fi mai subliiiiim.
Up we’ll go
In white light
I don’t think so
But what do I know?
What do I know?
I know....
(Keane-Bedshaped)
