Saturday, August 25, 2012

"Ai fost un prost. Nu trebuia s-o visezi, trebuia s-o iube┼čti."

Excesiv de melodramatica pentru o zi de vara. Poate mai bine nu spuneam nimic, zambeam doar. Ca atunci cand nu stiu ce sa zic. Si ca am pareri de rau. Nu eu trebuie sa aduc argumente pro mine. Ce toanta sunt. Te am facut sa intelegi ca iti scot ochii cand tot ce vroiam sa intelegi e ca te poti baza pe mine in multe situatii. Si ca nu mi e frica, nu ma plictiseste, nu mi se pare greu sa fiu langa tine. Si nici nu vreau rasplata. Rasplata e faptu ca ma lasi sa fiu alaturi de tine si ca iti pot oferi macar un pic de ajutor. Cum erau cainii aia care asteptau sa le atunci batu.

Poate ca vara a fost un test. Poate weekendu asta era critic pentru noi. Am intuit, niciodata nu valorific intuitiile astea. Dar mie cel mai rau din vara asta imi pare de ziua de 3-4. ca nu a fost mai lunga. a fost cea mai puternica zi, din relatia noastra. Nu din cauza lacrimilor ci pentru ca te am simtit 200% , in toata frumusetea lucrurilor pe care le simti si uraciunea lucrurilor care te obliga, te bantuie. Nu inseamna ca inainte nu te citeam nu te cunostea, nu im dadeam seama ce simt, sau nu imi spuneai totul despre tinei. Dar atunci am simtit ca totul a fost la maxim. Nu stiu sa iti descriu ce a fost pt mine in cuvinte. Am lasat sa treaca momentul ala din cauza tertelor probleme, si da, de asta imi pare cel mai rau. Poate nu ar fi schimbat cu nimic ziua de azi. Zilele urmatoare. Sau poate ca ar fi insemnt totul. Pentru mine e una din cele mai frumoase zile cu tine,alaturi de 21 iunie si seara din vama si prima ta seara aici. Iar melodramatiica maxiiim. 

As vrea sa stiu si despre tine. Mai mult decat prin mesaje sau dispute. Sincer, fara sa te gandesti la reactiile mele,. Fara problema picatului sau nu de test. fara sa iti fac promisiuni ca lucrurile o sa fie cum vrei tu.

...

Nu te pot invinui de nimic si sper ca nici tu sa nu o mai faci. Ai crezut pana aproape de capat, am sperat impreuna, cel putin la multi ani-ul de acm cateva zile asta mi a transmis. Ai crezut si ceva ti a inselat asteptarile. Adica cineva. prin absenta. Nu imi place sa te torturez cu mesaje cu suferinta si tristetea mea. as vrea sa fiu puternica sa nu mai plang la 5 minute si sa stii ca orice mi ai spune accept si merg mai departe. dar nu vreau nici sa crezi ca nu imi pasa. Mereu mi s-a parut naspa sa pleci si sa nu vina nimeni dupa tine sa te roage sa ramai. Din doua nu stiu care e mai buna.
In fine, eu spun vorbe goale altii te fac sa zambesti si te contempla.


In every part of me

Is still a part of you

cosmar

N am visat urat azi noapte. Viata era la fel de urata cand m am trezit

Nu ma mai invat minte, ca nimanui nu i convine sa isi piarda anii langa cineva care iubeste si gandeste, si sta. asteapta si vrea sa puna lucrurile in ordine pt mai tarziu. ca fericirea nu o poti amana la nesfarsit fara sa nasti frustrare. Ca ceilalti nu sunt ca mine, ca doar asta m-a si atras. Ca un aisberg, atat de putin deasupra la vedere, atat de mult inauntru. Intr o lume in care toate lumea incearca sa te convinga prin toate mijloacele sa joci cum iti canta, sa ii alegi pe ei, sa faci cum le e lor mai bine, desi initial nu vroiai nimic din astea.. zici ca am picat de pe luna. nimeni nu vrea ochi tristi care nu alerga spre tine la momentu potrivit. si de ce ar vrea? Iubirea de la 400 km nu te plimba in parc nu te tine de mana, sms urile nu te saruta si vocea nu transmite privirea.

iubirea din mine nu tine de cald. nici de distractie,  cu fiecare kilometru si cu fiecare zi trecuta, pierduta par mai departe, mai rece. mai degeaba. inteleg totul atat de bine din pacate, mereu ma pun in ambele locuri si imi dau singura in cap inainte sa imi dea celalalt.

O vara de asteptare, fara sa ma pot bucura. In afara de cateva zile. O vara care trebuia sa ne deschida un drum nou, mai bun, mai plin de impliniri. Cum se termina ..Nu stiu... Nu mi doresc decat sa ma lovesc tare cu capu de un zid. Ca sa stiu ca plang de durere fizica.

Nu regret nimic, doar lucruri pe care nu le-am facut. Nu regret nici renuntatu la ziduri, la limite. Pentru ca fericirea a fost la fel de intensa. Poate doar un sfarsit care sa nu fie atat de nefericit. Desi prin natura lui, asa e. Si n am nici un chef nici sa ma gandesc la noi inceputuri pot sa se duca dracu deocamndata.

Wednesday, August 22, 2012

inca o zi


Eram prin liceu si citeam reviste de fete, cand mi se parea ca teoretic chiar as fi o superpersoana cu care sa fii in relatie. Practica mi a demonstrat contrariul. La inceput aveam in cap ca libertatea e cel mai important lucru, dar a ajuns sa rimeze prea mult cu nepasarea. Cand am incercat sa contez pe atractie parca m-am lasat pe un picior bolnav. Am luat-o de la zero la un moment dat, un moment important. Am incercat sa tin distante pe care impreuna le am sters. M am sprijinit din ce in ce mai mult pana mi am dat seama ca incep sa aparata zgarieturi. Am trecut de la a ma mira ca insemn totul pentru cineva la a mi se parea normal ca cineva sa insemne totul pentru mine. Inca nu imi dau seama mereu  daca dau cat cer, daca cer prea mult, daca dau prea putin, daca sunt incomoda sau prea nepasatoare.

Somnul ratiunii naste monstri cica. As adauga si departarea. Imi musc pumnii poate sangele asta plin de dor nu mai ajunge iar la creier, sau in stomac. Inainte dormeam fara probleme pe mijlocul canapelei acum ma intreb in ce parte ar trebui sa stau desi nu mai e nimeni. Aud greieri in loc de respiratie sacadata. Si astept fara sa ma pot deconecta prea mult semnul, parca ar fi startul la cursa de 100m la olimpiada. Mereu mi a fost frica sa sper prea mult in realitate. Visele pareau facute din alt aluat decat realitatea. Acum ca au material identic...nu mai stiu.

Pufosenie..

Sunday, August 19, 2012

departe

Atatea stele pe ceru vamii azi noapte. atatea atat de aproape si singura care conteaza stinsa. Steluta rosie de la inbox ea e.

acum 2 ani am avut parte de cel mai frumos rasarit din lume. si cel mai frumos drum pana la el. Totul a inceput ca prin vis, cu sticla aia care a plonjat cativa metri, de draci. si s-a incheiat cu baie in rasarit tremurand.   Tot ce regret e ca acum iubesc mai mult decat atunci si nu e corect. Ecuatia asta situatii x sentimente x persoane nu e buna.

Cel mai dor imi e sa aduc fericire pe chipul ei. Privirea aia n are emoticon, n are cuvinte.

De ce nu ti am spus tot ce am simtit azi noapte? habar n am uneori din doua impulsuri il aleg pe ala mai prost. Daia uneori am impresia ca sunt cea mai proasta persoana de pe lume. Daca se inventa telepatia nu mai imi incarcam cartela in fiecare luna..ce i drept.

Vorbele astea, care mie imi plac de obicei. Nu ma ajuta. Mai rau.

Ce ironie acum 2 ani mi-era frica de ce urmeaza. Acum imi e frica sa nu cumva sa se opreasca. Nu mai stiu, cand vad ca te afecteaza, imi vine sa ma opresc, si nu ma pot opri.

e gol.suna a tabla. inauntru. si telefonu asta nu ma ajuta deloc.


Wednesday, August 08, 2012

summertime sadness

E in aerul asta de noapte, atat de cald de parca imi rade in nas ca sunt tot intre cearceafuri in noaptea asta. E o neconcoradanta majora in viata asta intre mediu si persoane, fie ajung intr un mediu sublim fara persoana fie se razbuna mediul la momentul potrivit. Am sa leg intr- o noapte toate ghinioanele si am sa fug la malul marii.

Sunt una cu tremurul asta ciuruitor care nu ma mai lasa, ma urmareste in somn, imi da trezirea dimineata. Cel mai rau cosmar e cel in care diminetile nu mai sunt ale noastre, vietile de vin pe facturi diferite. Opreste-te clipa, si da-te inapoi, undeva unde paradisul era sub aceeasi plapuma.

Azi mi am luat toale. Si in loc sa ma bucur, sa fac turu oglinzilor prin casa aveam o tristete pe fata si o speranta cu frica in suflet ca nu cumva ochii tai sa nu fie acolo dimineata cand in fuga te intreb daca merge. Si daca rezultatu e mai mult decat multumitor privirea aia si sentimentu ca si retina ta ma place. Altfel abia ma tarai printre standuri, cu inutilitate. Si ce daca ma capitonez ca o zana, frumusetea mi ai oglindit-o tu cu adevarat.

Apropo de vazut. De acum 2 veri am inceput sa vad si eu bine. Inainte parca eram la film 3d fara ochelari. Toate formele, culorile, replicile aveau sens, dar nu pentru mine. Pentru mine era o imagine difuza, si aasa ca fugeam dupa ecrane plate, cu nelinistea in suflet si cu sentimentu ca am pierdut o parte importanta.

Urasc canapeaua asta ca nu are viata. O urasc ca ma tine int trinsa fara respiratie, fara tandrete, fara noima. O urasca pt ca vara trecuta imi placea. Pentru ca o data ce devine posibila fericirea, lipsa ei devine dureroasa.

De fiecare data cand merg la plaja nu suport sa stau nici 2 ore. Iar in apa nici 10 minute. Am sentimentu ca sunt in locul gresit oriunde merg pe aici. Cred ca nici daca ai candida la presedintie nu ti as vedea chipul in atatea locuri.

Cumva e cea mai statica vara. Cea mai nenebuneasca. Un pic trista, sub semnu renuntatii si compromisurilor. Cu un nod in gat si ca la vanatore, cu incordare de mama lu Bambi. Dar in adanc, forta care ma impinge nu are nici o forta pereche cara sa ma traga inapoi. Aici legile fizicii au pierit si caut innebunita din ochi telefonu parca ar fi un monitor cardiac. Stiu doar ca am apreciat gresit. Nu iti dadusem jumatate, era cam 90%. Am mai pastrat 10%cat sa nu uit sa mananc si sa scriu.

Poate ca iti vine sa o iei la goana. Norocu meu ca e fix, poate chiar am noroc:)

Cu alte cuvinte,
T.I.