holiday spirit.

Captivi de frig si de sarbatori, fiecare cu sufletul in zarea ;lui sau in alte zari. Uneori imi vine sa strang in brate imagini aminintite. Nu stiu daca atunci simteam aceeasi fericire, undeva intre topire si explozie, tremurand ca un copil inainte de a primi cadourile. Si atunci cand in nostalgie se activeaza fericirea asta, amestecata cu strazi pustii stiu ca...e bine ca doar o data e craciunul.
Nici mie nici marii nu prea ne place iarna.

sfarsit

N-am invatat cand eram mica sa spun ce simt cu adevarat. Am invatat asta abia in ultimu an. Asta e unu din motivele penttru care nu am mai simtit sa dau pe aici. viata pura i-a luat locu. Si n-am crezut niciodata cata fericirea poa sa fie intr-un lucru banal. Acum 3 zile am pus prima oara in fapt urletul de durere de dinauntrul meu. Si am urlat atat de tare in cat i-am spart timpanele uneia din cele mai iubite fiinte din viata mea.
Azi ar fi trebuit sa vina sfarsitu lumii. Cre ca sunt singura persoana care il regreta.
Ce bine era cand nu credeam in dragoste. Am inceput sa cred apoi, total, ca fiind singuru lucru bun din viata oamenilor. Si acum am invatat ca dragostea ne impinge sa distrugem relatia pe care o construim in jurul ei.

Mereu am fugit inainte de a intra cu totul in relatii. Nu pentru ca as fi fost mai fericita singura. CI pentru ca stiam ca daca s-ar termina n-as mai fi supravietuit.
"Ce te faci cand afli ca ai nevoie de iubire, si apoi ramai fara ea?Daca iti place, si te bazezi pe ea?Daca iti construiesti toata viata in jurul ei si apoi totul se destrama?Poti sa traiesti cu o asa durere?Pierderea iubirii e ca pierderea unui organ. E ca moartea. Singura diferenta e ca moartea este un sfarsit.Dar asta poate dura la infinit"

insectar

nu-mi plac virgulele. nu prea stiu sa le folosesc. si nu inteleg la ce, pentru mine gandurile abia au timp sa se transforme in cuvinte daramite sa mai aiba si pauze. abia apuc sa pun punct uneori. adica le folosesc dar multe imi scapa.

azi am inventat o noua forma de pojar. cu bube in forma de inima. sau buze.

as vrea uneri sa-ti cos direct pe piele o rochie de fluturi. sau de matase.

azi iarasi facem disectie pe cord deschis. nu mai suport anesteziile pentru asta. mereu am nevoie de electrosocuri sa incep sa simt din nou dupa asta.

rup foite transparente de pe creier si le bag in matrici groase de fier. sa ia forma de cuvinte, de concepte. sa aiba o margine taiata clar, stiintific. si asa urasc sa aiba o margine. creier ca un sul de hartie igienica, nu am niciodata puterea sa o desfac pe toata, nu ar mai incapea la loc.

bataia fluturelui cu o aripa

viata sub lupa, gand in oglinda, disectia emotiei

am invatat sa mergem si nu stim unde. capetele noastre imense, picioare de paianjen.
Greata. picatura chinezeasca cade in vid.

ma scrijelesc cu creierul de fiecare data. si totusi mainile-mi sunt curate.


Pana la urma toti oamenii au vise, dar ai de ales intre a-ti schimba visele, pentru ca viata se misca, este schimbatoare, a-ti distruge obiectul visului sau a te distruge pe tine. (A.L

Mai erau cateva lucruri dar s-au topit intr-o sinapsa.

alb sters

o picatura de zapada topindu-se pe spate...
zapada, uniform, alb, recele in forme perfecte, nealterate de culori, texturi.
vise ca monstri mici, ca un carusel psihotic, un vartej ametitor,palpabil, crud, . uneori ma intreb daca in dorinta mea de evadare nu o iau razna. ca sa mi se intample ceva-ul ala ce te aduce la limita respiratiei. ca si cum ai putea sa traiesti mai mult de cateva minute la limita aia. ca si cum as sacrifica tot ca sa zbor.