o picatura de zapada topindu-se pe spate...
zapada, uniform, alb, recele in forme perfecte, nealterate de culori, texturi.
vise ca monstri mici, ca un carusel psihotic, un vartej ametitor,palpabil, crud, . uneori ma intreb daca in dorinta mea de evadare nu o iau razna. ca sa mi se intample ceva-ul ala ce te aduce la limita respiratiei. ca si cum ai putea sa traiesti mai mult de cateva minute la limita aia. ca si cum as sacrifica tot ca sa zbor.
