dream on

Try to let go of the truth
The battles of your youth’
Cause this is just a game

cand stii ca nava pe care esti incepe sa ia apa la bord si iti dai seama ca lucrurile de care iti era teama se intampla stii precis ca trebuie sa o parasesti si sa te arunci in valuri inotand spre insula de langa. si paradoxal te simti eliberat atunci cand vezi cum se inunda pentru ca in sfarsit ai scapat de o temere. acomodarea e scurta pt o specie cu instict de supreavietuire si orgoliul propriei vieti, mult prea speciala pt a nu supravietui. faptul ca esti in apa si inoti devine un lucru cu care te obisnuiesti, devine normal,si cel mai important devine real dupa ce ti l-ai imaginat atata timp. e de bun simt. parca simti cum incep sa-ti creasca coada de peste, branhii, te adaptezi cu tot corpul, si mai ales cu toate dorintele si viziunile. cand ajungi pe insula ti se pare ca nici nu merita sa te gandesti cat te-ai chinuit, oricum trebuia sa ajungi aici, asa ca, felicitari, ai facut-o cum trebuie, si te rugam sa nu te mandresti cu asta din moment ce aproape toata lumea a facut la fel. oricum ai inota, pe spate, intr-un picioar, fara o mana, pastreaza-ti aceeasi relaxare afisata de parca e o concesie pe care o faci, jucand rolul asta de om care se chinuie sa ramana la suprafata.

Paying debt to karma
You party for a living
What you take won't kill you
But careful what you're giving

si mai sunt momente ca asta cand revii in constanta, cu barcuta de salvare sa vezi ce a ramas din epava navei din care ai fugit, sa vezi caat de bine iti e acum pe insula bucurestiului. dar epavele astea iti dau la inceput sentimentul ala intens pe care il aveai pe furtuna, furtuni ce nu vin pe uscat, furtuni ce sunt doar pe mare, doar la mare, furtuni cu care ai uitat cum e sa te confrunti, cu care te obisnuiseai atunci cand erai pe vas. incepi sa te simti tu cu totul, mai ales pe dinauntru, contractia fiecarui muschi, fiecarui gand, tremurul in fata apelor, si mirosul, mirosul ala nebun, salbatic, miros pe care nu il simti pe uscat, in aglomeratie, in strazi pline, lumini si lucruri pe care ti le doreai si le ai. e aroma luptei cu valurile din tine, sensibil la fiecare rafala de vint. cand esti pe insula e de ajuns sa intri in casa, sa aprinzi lumina, si sa-ti tragi plapuma peste cap, sau sa razi cu ceilalti de furtuna. dar si agitatie din tine pe epava se stinge incet, fiinca iti dai seama ca nu mai este real, pt ca trecutul nu mai e real, si acum stii cum sa te aperi de lucrurile ce amenintau sa te scufunde inainte. trista si practica acomodare cu lucrurile pe care le asteptai cu emotie si care devin doar o parte normala din tine, si totusi nu poti sa simti tristetea pentru ca nici nu ai vrut sa ramai un vesnic inotator intre epava si insula.

It's time to forget about the past
To wash away what happened last
Hide behind an empty face
Don't ask too much, just say'
Cause this is just a game