am evadat aici ca ultimu setos din desertul mult prea urban, prea inghesuit si prea mare, prea strain si incofortabil mie, ca fiinta napadita de boemitate. imi iau timp, ma fabric, ma cultiv, contemplu timpul care curge pe langa mine si imi zic a e doar un val din marea pe care o am la indemana. imi bag creieru la frigider, il plimb la cinema, prin carti doar, doar o scapa de frustrati de ganduri, de oameni si o incepe sa functioneze bine si in singuratate. ma mumific in cultura si alte chestii misto, ajutat pe altii, stat cu familionu in speranta ca o sa devin candva faraonu pe care il visez desi nu stiu daca procesu e reversibil.
And I have walked these streets so long
There ain't nothing right, there ain't nothing wrong
da, ma mai sufoc uneori in aerul asta de zen fortat si autoperfectionare. si atunci respir rapid, cate putin, fara sa-mi las timp de lanturi de ganduri care sa-mi fisureze casa de sticla. nu va vreau acum, vreau sa stiu bine ca imi apartin si ca imi pot fi destula. ca fericirea nu-mi sta la voi. ca libertatea inseamna sa ai curajul sa-ti oferi toate variantele inclusiv cele care te fac sa suferi. m-as transforma intr-un spirit si as umbla printre voi studiindu-va sa vad daca va sunteti credinciosi voua inseva macar atunci cand sunteti singuri. sa vad daca va e dor de mine sau doar de persoana cu rolul ala. am sa vad cat pot sa traiesc cu golul umplut numai cu mine. pana si ce scriu e infect. pentru ca m-am saturat sa imi exploatez jegu de emotii. daca as putea sa devin masinarie si la sfarsit dupa ce am ajuns unde am vrut (unde?!) sa mi se dea centru emotiilor inapoi ar fi super. te-as da inapoi la magazin pana imi da modelu perfect. si sa vezi ca te-am luat la acelasi pret.
delirez da o fac cu o luciditate cretina. chiar masochistica. asta face lenea. restu inca nu.
Am plecat iar pe drumul meu
Plin de ghimpi şi de
Amintiri cu tine.
Dar tu de ce dracu nu vii
După mine?
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment