death of animus - end of summer

sans esperance, sans desespoir

de cand ma chinui sa tot strang si sa pun la un loc mizeriile si bucuriile care m-au colorat vara asta, am obosit sa o tot gandesc. sa o pun cap la cap. ca si cand atunci cand dai pe gat un pahar si te astepti sa fie ceva dulce si e cea mai amara otrava ai putea sa o incadrezi undeva pe moment. greata si gust amar. te dregi, inveti sa te dregi, gasesti bauturi noi, localuri, oameni cu care sa bei, pentru ca da uneori fericirea se numara in oameni. pentru ca la un moment dat oglinda care-ti reflecta lumina s-a intuncat. nu s-a spart, i-a murit reflexia. amin.

si insiruind pagini si oameni si turcia si delta si filme si scrima si renuntari si regasiri si invaatat si acumulat ca sacu plin si golit brusc tre sa il umpli cu ceva nou altfel o iei razna si ramai in aer. cacat. atatea lucruri si idei misto trec pe langa mine si n-am bunu simt sa le trantesc undeva ca sa nu le mai gandesc inca o data. ma enerveaza nesomnu, senzatia de mine prea mult, parca imi ies maini si picioare pe fereastra. ca alice in tara minunatelor deceptii. si deodata pac! miscorare gol doar in mine o farama de viata, nu, de vitalitate, de sens, prea mica ca sa-mi umple tot corpu toata camera, tot ce eram. delir, febrilitate si panica. macar e noaptea si nu dimineata. asa poti sa zici ca ai visat urat. daca te trezesti dimineata cu sentimentu asta poti sa-ti futi toata ziua.

ma gandesc ca or avea astia ceva dreptate cand iti scot un organ stricat sa ti-l inlocuiasca cu altu. asa nu mai poa sa-i para omului rau de jegu ala de carne doar pentru ca era a lui, era acolo si acum nu mai e. zice mersi ca mai traieste si ca are unu nou. nustu de ce cu oamenii nu e la fel. probabil tre sa te bagi si aici pe o lista de asteptare. e si aici in functie de gravitate, cat de stricata e treaba, de cand e. cre ca daca gaseam o lista eram destul de in fata, ca n-am mai putut suporta gradul de descompunere. plus ca era pe lista la altii. ca n-avem o plasa de siguranta in care sa cadem, ne-o facem. si deschizi dracu ochii sa vezi cine te ajuta sa o tii.

citit jurnal oana pellea. prea mult dumnezeu, prea multa impartire in bine si rau. si totusi o stare de bine contrar a tot ce i se intampla. un peux d'esperance. fara tinta. asa ca valurile.
henry miller - cautare, jungla, acceptarea jegului si conservarea idealismului. guru.
cel mai iubit dintre pamanteni - chiar si asta in definitiv singur. ca sa stii ca oricat de bun psiholog ai fii nu avea orgoliul de a subestima imprevizibilul din oameni.

cam asta cred. [prima]vara fara tine. dar cu mine mult. la ce drum duce calea asta de toamna nu stiu si nu sper, doar o presimtire buna si certitudinea locurilor unde nu duce.

fiintele omenesti, mai mult decat orice au nevoie sa fie inconjurate de suficient spatiu, chiar mai mult spatiu decat timp

1 septembrie ca un cub de gheata cand nu mi-era cald.

and the hardest part was letting go, not taking part

gata. din azi in maine. undeva