Nomadul, sfarsitul de vara

sunt un aluat pus la copt. de multi ani. din cuptor in cuptor. cu de toate. o sa ma ard de tot daca nu se prind astia ca nu mai rezist. vor sa ies perfect. nici prea prea nici foarte foarte.asa cum ii sta bine unui aluat. as plezni daca as putea.sa le arat ca rolu meu nu e sa ard ca prostu aici asteptand sa ma umflu. mai bine ma faceau o amarata de paine sau mai stiu eu ce. asa simt ca la scoatere o sa fiu complet inutil.

o seringa cu flori.doua coaste rupte in imbratisarea vantului. amar amar. scarba.greata. capu meu ca un acvariu in care nu poti sa prinzi pesti, desi ii vezi pe toti. care de care mai colorat.culoarea dementei. galben fosforescent si rosu sangeriu. prins undeva intre plastic si esenta vie. nu stiu inca. inot. pentru cat timp? inot si in acelasi timp pescuiesc, si in acelasi timp acvariu ala sunt eu. cineva n-a taiat foaia asta la timp. macar rupe-o. sa citesti nebunia in colturile neuniforme. sa rontai ce-a fost in plus. in plus, nu stiu de ce. de ce nu incape totu',de ce totu' daca ar fi tot n-ar avea loc.

peste tot franturi. fracturi. sentimentu meu isi tot rupe cate o mana un picior. pe principiu daca te doare stii ca traiesti. pana cand ii rupe cineva gatu.pac pac. atunci stiu ca a existat.

creieru meu ca un pumn de magician din care tot scoate o esarfa colorata si nuu se mai termina.iar culorile alea.haha.

august rushes

Vara-i o ciocolata. Ti se face rau de la atata dulce da cand se termina ai mai manca un pic.

Ma scindez ca un morcov pe care il tai sa-l bagi la mancare. din ce in ce mai multe felii apar. daca le lipesc la loc mi-e frica ca devin mai mare decat eram inainte. mi-ar placea sa seman cu un acordeon.

cre ca undeva la varsta asta ar trebui sa consemneze aia in cartile lor de psiho o mare criza. sa ma desprind de perioada mea de adolescenta e o chestie dureroasa si complet lipsita de fun. unde intram pana acum din vis in vis, care de care mai maret, mai colorat acum nu-mi pasa. unde era o chestie poetico-idealista-nostalgica acu e oleaca de amaraciune si ironie si logica. parca am trecut de la animatii 3d la un amarat de joc de sah alb-negru, cu 64 de casute maaxiim.te duci mai incolo iesi din joc. am facut drumul invers al lui Alice. nu mai scrie pe nimic bea-ma pe nimic mananca-ma. nu mai imi ies picioarele pe usa, capu pe geam. ma limitez sa nu ies din camera. si jur ca i-as trage una geamului asta uneori sa il fac bucati. nici o magie, nici un palarier nebun(s-a asezat la casa lui).

da bine. maretia lucrurilor simple.o da. pai daca altceva nu te mai bucura la varsta asta. daca lucrurile complicate doar te obosesc.ce cliseu de cacat.
tot imi repet chestia aia, nu omori cu explicatia toate lucrurile. nu pot sa ma abtin e boala mea. caut samburele, esenta iar cand il gasesc imi dau seama ca lucrul pentru care il cautam nu mai e de mult valabil, vrut, dorit. a ramas doar reflexu de cautare pana la capat.

"voluptatea de a avea tot ce si-a dorit si de a inceta sa-si doreasca tot ce putut avea"

cateva boabe amare de cafea te fac sa apreciezi ciocolata aia.