Thursday, August 26, 2010

Nomadul, sfarsitul de vara

sunt un aluat pus la copt. de multi ani. din cuptor in cuptor. cu de toate. o sa ma ard de tot daca nu se prind astia ca nu mai rezist. vor sa ies perfect. nici prea prea nici foarte foarte.asa cum ii sta bine unui aluat. as plezni daca as putea.sa le arat ca rolu meu nu e sa ard ca prostu aici asteptand sa ma umflu. mai bine ma faceau o amarata de paine sau mai stiu eu ce. asa simt ca la scoatere o sa fiu complet inutil.

o seringa cu flori.doua coaste rupte in imbratisarea vantului. amar amar. scarba.greata. capu meu ca un acvariu in care nu poti sa prinzi pesti, desi ii vezi pe toti. care de care mai colorat.culoarea dementei. galben fosforescent si rosu sangeriu. prins undeva intre plastic si esenta vie. nu stiu inca. inot. pentru cat timp? inot si in acelasi timp pescuiesc, si in acelasi timp acvariu ala sunt eu. cineva n-a taiat foaia asta la timp. macar rupe-o. sa citesti nebunia in colturile neuniforme. sa rontai ce-a fost in plus. in plus, nu stiu de ce. de ce nu incape totu',de ce totu' daca ar fi tot n-ar avea loc.

peste tot franturi. fracturi. sentimentu meu isi tot rupe cate o mana un picior. pe principiu daca te doare stii ca traiesti. pana cand ii rupe cineva gatu.pac pac. atunci stiu ca a existat.

creieru meu ca un pumn de magician din care tot scoate o esarfa colorata si nuu se mai termina.iar culorile alea.haha.

No comments: