sfarsit

N-am invatat cand eram mica sa spun ce simt cu adevarat. Am invatat asta abia in ultimu an. Asta e unu din motivele penttru care nu am mai simtit sa dau pe aici. viata pura i-a luat locu. Si n-am crezut niciodata cata fericirea poa sa fie intr-un lucru banal. Acum 3 zile am pus prima oara in fapt urletul de durere de dinauntrul meu. Si am urlat atat de tare in cat i-am spart timpanele uneia din cele mai iubite fiinte din viata mea.
Azi ar fi trebuit sa vina sfarsitu lumii. Cre ca sunt singura persoana care il regreta.
Ce bine era cand nu credeam in dragoste. Am inceput sa cred apoi, total, ca fiind singuru lucru bun din viata oamenilor. Si acum am invatat ca dragostea ne impinge sa distrugem relatia pe care o construim in jurul ei.

Mereu am fugit inainte de a intra cu totul in relatii. Nu pentru ca as fi fost mai fericita singura. CI pentru ca stiam ca daca s-ar termina n-as mai fi supravietuit.
"Ce te faci cand afli ca ai nevoie de iubire, si apoi ramai fara ea?Daca iti place, si te bazezi pe ea?Daca iti construiesti toata viata in jurul ei si apoi totul se destrama?Poti sa traiesti cu o asa durere?Pierderea iubirii e ca pierderea unui organ. E ca moartea. Singura diferenta e ca moartea este un sfarsit.Dar asta poate dura la infinit"