Another brick in the wall

Daca fiecare an ar fi o caramida, atunci ai incepe un zid nou? La doi metri de asta? Sau la jumatate de Pamant distanta?

In cercuri, fiecare an mai strans, mai putin departe de centru. Sau in spirala usor colorata ca o bomboana.

Daca fiecare an ar fi o caramida, ce ai scrie pe el? Si serios, ce forma construiesti?

Lasa rezolutiile si uita te in spate. Pe niste caramizi ai scris cu praf de suflet si s-a luat. Poate e timpu sa scrii cu noroi de bocanc.

In fond, era una mai incolo care tot tipa. O chema...hm..Ana? ce nume simplu. Iar Manole de stia, ar fi fugit din calea sa. Dar a uitat ce a avut si a ajuns indiferent, si a pierdut-o ca pe-un fulg ce-n mana il pierzi cands-a topit...(etc)

Eu construiesc un om.Acum, n-a zis nimeni ca e usor.

Ceea ce lumina si intunericul au nascut a fost umbra

Tu de indrepti spre lumina, eu spre intuneric.

Pentru ca nu pot concepe lumina fara. Pentru ca sunt absolut sigura ca orice lucru pe lumea asta are alb si negru si nu poti avea doar o parte.
Pentru ca eu atunci cand cunosc un om ma uit dupa defectele lui. Dupa tot ce nu as iubi la el, orice nu mi-ar placea. Modul in care isi aseaza parul, zambetul, cartile de suflet si muzica din cap. Graba sau linistea.
Pentru ca tu atunci cand cunosti un om te uiti dupa calitati. Dupa orice ar putea sa iti placa, tot ce ar putea sa nu te deranjeze, compromisurile pe care ai putea sa le faci.

Foarte probabil nu e "bine" nici ca mine nici ca tine. Si desi am impins deoparte multi oameni, cu calitati deosebite, pe care ii admir inca, stiu un lucru. Ca nu as fi putut sa investesc in ceva in care nu cred de la inceput. Pentu ca adevarul, din punctul meu de vedere sade in faptul ca dupa ce cunosti toate defectele unui om, dupa ce prietenii iti recomanda sa il eviti, dupa ce calculele iti dau minus dar sentimentele tale o iau tot in sens ascedent ai gasit persoana potrivita. Iar dupa ce cortina timpului se ridica si te pune in fata situatiilor in care nu credeai ca te vei afla vreodata cu persoana respectiva, iti vei da seama ca oricat te-ar scoate din sarite prima idee e "vrei ceva de mancare"?

Orice altceva e....promisiunea unui viitor intr-un prezent lesinat.

Borderlining playbook

Cum treci sau nu toate granitele intalnite zilnic, pe ce parte o iei, cat poti sa stai intr-un picior pe ele?

Momentul in care adevarul iti sta in gat dar in cap ai doar durerea pe care o poate provoca?
Secunda in care ti se urca in cap tot sangele si doar dintii pot opri tipatul animalic?
Batalia ce se da inauntrul tau pentru a depasi sau nu ultimii 10 cm dintre buzele tale si ale celuilalt
Sau inclinarea mai mica sau mai mare a capului care face diferenta intre pupicul de "ramas bun" sau  sarutul de "va urma"
Nodul in gat cand , la telefon, accepti sau nu singurul job care ti se ofera dar nu-ti place
Mana din buzunar care nu stie daca sa ofere sau nu bani cersetorului din drum,
Momentul cand dupa cateva pahare stai cu telefonul in mana, jumate de sms scris si nestiind daca ar trebui sau nu sa dai send in seara asta,
Galbenul de la stop,
Tasta Enter
Iubirea sau neiubirea

Yeah we're all wonderful, wonderful people
so when did we all get so fearful?

Ce e?

Durerea intepatoare de ochi, care te face sa vrei sa-i inchizi, dar nici asa nu se opreste.
Sampania fara de care nu poti sa treci in alt an, desi in celelalte 364 de zile nu-ti trebuie.
Aerul de iarna, care iti face toate celulele sufletului sa tremure
Sentimentul care vine ca o viziune, neconstruit, el pur si simplu exista in tine.
Ceva mai real decat Realitate.

1002 nights of whatever

Tineretea nu e buna pentru ca imbraca totul intr-o magie, departe de adevar. Iar cu cat imbatranesti cu atat perdeaua asta de o mie si una de nopti devine din ce in ce mai gaurita de moliile timpului. Cruda maturizare, Seherezado, s-au terminat povestile, taiem capul, plin de vise si iluzii frumos recitate.

O mie si una de nopti, adica aproape trei ani. Vezi tu, Beigbeder, arabii astia ti-au luat-o inainte, au descoperit efemeritatea inaintea ta.

Restul sunt nostalgici agatati de o sticla de vin intr-o cursa pe care oricum nu au sa o castige fiindca au plecat cand toti  ceilalti ajunsesera.

windows is shutting down

Tu ce simti?Cand ecranul se intuneca si calculatorul face sunetul ala de inchidere. Unde mai fugim de noi cand palpaiala asta se stinge? Zgomotul ala specific, un minisfarsit de lume la fiecare inchidere, si in jur ramane un intuneric atat de linistit. Dincolo de ecranul unit cu tastele nu mai e nimic, sau e totul. Esti Leo di Caprio si echipa de filmare a plecat cu tot cu barca, te a lasat sa tremuri.

Zilele nu sunt decat un numar, in dreapta jos, sub forma de data mereu se schimba, nemilos de repede fara nici o insemnatate. Masinaria asta nu stie ca e 2 ziua sau noaptea sau zilele sunt din ce in ce mai scurte. Nici soare nici ecran. Nici o lumina, si in jur mai intuneric ca in ziua 1.

Stop- cadru

Gara Constanta. Liniste. Un singura tren, cu locomotiva varaind in surdina. Cativa caini latrand in departare. Toti ceferistii se misca alene in jurul trenului.  Doi - trei turisti se agita, cu privirea in zare. Maturareasa zambeste cu gandul in alta parte in timp ce singurul tren a plecat, gol. In gara sunt numai locomotive.

Oximoronic

Nu stiu daca felu meu de a fi m-a facut sa am mai mult de pierdut sau de castigat. Cert e ca mereu am cautat lucruri acolo unde parea cel mai putin probabil sa le gasesc. In alaturari ce par nerealiste, ciudate, convinsa ca ceea ce e nu e la suprafata e cu siguranta mai putin atins, deci, mai pretios. Am cautat independenta si puterea  femeilor, sensibilitatea si creativitatea masculina, determinarea visatorilor, spontaneitatea ordonatilor, efuziunile sentimentale ale rationalilor si credinta in dragoste a agnosticilor.
Cu fiecare descoperire am raportat o victorie, pentru ei si pentru mine, pentru imaginea mea despre posibilitatile nenumarate ale fiecaruia. Socul a venit dupa ce, rand pe rand, fiecare vroia sa se alinieze in standarde plate si sa rada, ca pe buruieni, faramele de dincolo de comfortul societatii.

Unde mai e joaca, te intreb?

unbearable darkness of being

azi as fi vrut sa am din nou 19 ani. sa fiu la un click distanta de viata. sa ard un gram de entuziasm aprins de la apus. sa stiu ca pasii se innoada doar unul in fata altuia. dar sa nu mai astept. sa nu ma mai astept. sa tropai fara grija ca ii arsuzesc pe altii. si, draga fata, sa stii ca oricat te-ai agita sa fie bine lucrurile pot sa iasa prost. oricat ai feri gaurile astea negre la un moment dat o sa pici in una. asa ca invata o melodie, doua, trei sa le fredonezi cat stai pe fundu lor. si gusta un pumn de pamant.e mai bine decat sa-ti musti buzele

in mine ma arde si ma ploua. e ciudat cum de nu imi iese fum pe urechi sau pe nas. daca m-as intepa acum cred ca si sangele ar fi dezorentiat daca sa curga sau nu. sau ce culoare.

se construieste o cale ferata spre Nicaieri si sunt in primu vagon. fara semnal de alarma.

Nu, n-ai sa stii

"Don't say it! Don't you fucking say "You're too good for me." I am, but don't say it. You're making the mistake of your life"

in mine e negru si cacat, si adanc si doare.

Nu,nu inteleg. No comprendo. verstehe ich nicht.

 Nu credeam ca sunt atat de limitata. Nici ca pamantu poa sa o ia la vale cu atata viteza.

De ce linia dreapta e moarte? De ce viata e un cacat cu sus si jos. Si ce e mai bine? sa fi un viu pe o linie moarta, sau un viu care cade dincolo de moarte? dincolo de nimic, e ceva, dada, acolo vecin cu iadu. there's a dark paradise.

Memoria e o curva care nu vine la Timp.

If men are from Mars and women from Venus than I''m from the dark side of the moon. Innapropriate.

Opreste-te clipa!

 Sa pot sa te mai simt inca un veac.

O schizofreneala mai mult sau mai putin placuta. Nu mai pot, nu mai vreau sa vorbesc despre mine. Nu mai pot decat sa ascult, sa dau din cap. Hai sa vorbim de vreme, de retete, de papa de la Roma. Ce mai faci? Eu, nimic. Nu vreau sa mai fac decat Nimic. Sau ce trebuie. Orice altceva e inutil, deci dureros. Altceva-ul ala greu de inteles, de acceptat. Nu ne intelege nimeni cum ne intelegem singuri ce dracu mai vorbim despre ce simtim, traim. Iar intrebari imi pun singura, mersi.

Ha, pe bune, sa pun in cuvintele astea neincapatoare ce se intampla cu mine ar fi ca o vraja daia din Harry Potter care face sa apara un Dementor. Si o sa ne ia tuturor speranta, viata, buna dispozitie. Nu ma uit in gol degeaba, il opresc sa nu vina.

SI Timpul, cretin. As vrea sa fie o panglica, sa infig o foarfeca in el, partea de dupa, sa cada, moale, in neant, sa dispara, sa se duca dracu. Sa raman cu ce a fost, in geanta, mereu, toata.







Palpai ca o lumanare in curs de stingere, sub o cupola de sticla. O sa imi ard singura tot gazul. Hai sa vedem cat mai e.

De ce ma aprinzi?
Daca nu-ti pot spune,
Nu-ti pot spune stai!

cand termini un puzzle si iti raman piese in plus

Ce facem cu ramasitele de iubire?

Taiate din dragoste. Ce nu se potriveste, ce depaseste ceea ce trebuie se fie.

Le aruncam? Le punem deoparte? Le dam altora? Poate facem schimb.

Nici macar nu pot sa le pun cap la cap. Au culori diferite. Si cine ar vrea o haina de petice?

Care sertare sa mai golesc pentru voi, ramasitelor?

doamne ce vreme-i afara

Since we're feeling so anaesthetised
In our comfort zone 

Jucaria stricata, pe care mama ta te roaga sa o pui in sacul cu lucruri de dat. Ca iti ia una noua. Sau pentru ca esti prea mare, si nu mai tre sa dormi cu ea.

 va refuz
va acuz
va detest
va blestem pe voi
si zilele mele ce pier

Baga-v-ati randuiala in cur, nasolilor! (dada, voi astia care va permiteti sa judecati, sa criticati, sa va dati ochii peste cap, sa barfiti, sa condamnati. Pentru ca nu doare asa tare sa fii tolerant si bun, intelegator. Sa nu crezi ca le stii pe toate. Sa accepti ca oamenii uneori nu fac greseli, ci pur si simplu alegeri bune pentru ei. Da,da, nu sunteti voi etalonu pentru ce-i bine si ce-i rau. Sau mama voastra e Fecioara Maria?)