Tu de indrepti spre lumina, eu spre intuneric.
Pentru ca nu pot concepe lumina fara. Pentru ca sunt absolut sigura ca orice lucru pe lumea asta are alb si negru si nu poti avea doar o parte.
Pentru ca eu atunci cand cunosc un om ma uit dupa defectele lui. Dupa tot ce nu as iubi la el, orice nu mi-ar placea. Modul in care isi aseaza parul, zambetul, cartile de suflet si muzica din cap. Graba sau linistea.
Pentru ca tu atunci cand cunosti un om te uiti dupa calitati. Dupa orice ar putea sa iti placa, tot ce ar putea sa nu te deranjeze, compromisurile pe care ai putea sa le faci.
Foarte probabil nu e "bine" nici ca mine nici ca tine. Si desi am impins deoparte multi oameni, cu calitati deosebite, pe care ii admir inca, stiu un lucru. Ca nu as fi putut sa investesc in ceva in care nu cred de la inceput. Pentu ca adevarul, din punctul meu de vedere sade in faptul ca dupa ce cunosti toate defectele unui om, dupa ce prietenii iti recomanda sa il eviti, dupa ce calculele iti dau minus dar sentimentele tale o iau tot in sens ascedent ai gasit persoana potrivita. Iar dupa ce cortina timpului se ridica si te pune in fata situatiilor in care nu credeai ca te vei afla vreodata cu persoana respectiva, iti vei da seama ca oricat te-ar scoate din sarite prima idee e "vrei ceva de mancare"?
Orice altceva e....promisiunea unui viitor intr-un prezent lesinat.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment