Relatiile se opresc brusc si totusi parca timpul lor s-ar fi
oprit in loc, ca o colectie de clepsidre ce pastreaza in ele timpul trecut si
viitorul probabil, ca si cum viata ar fi pe hold si dupa am deschide o ferestra
noua si restul le privim cuminti in arhiva cu nisipul lor, mai mult sau mai putin,
de culori diferite. Iar in nisipul ala o lume intreaga, desert cu oaze de la
tremur la lacrima totul etans intr-o sticla ce nu se pote deschide decat prin
spargere, iar atunci cand o faci umple totul de nisip al amintirilor si cioburi
noi. Nostalgia, acea lupta continua intre nebunia trecutului si grija pentru
viitor.
skip to main |
skip to sidebar
No comments:
Post a Comment