This time I'm chasing my own dreams to catch...
This time I'm racing only for myself...
azi am gasit in mine iarasi autostrada dintre stomac si plamani pe care circul cu febrilitatea diminetii in care te trezesti si ai impresia ca totul e posibil in tine, ca o carte pe care ai scri-o singur, si crezi ca e inceputul fericirii, ca va urma mai mult, fara sa-ti dai seama ca ala e momentul, chiar atunci cand iei pixul in mana si vrei sa scrii primul cuvant pe fila goala din tine.azi i-am iubit pe toti si m-am iertat pe mine, pe mortii si vii din mine, cu mana in aer m-am abtinut sa nu scriu nimic si am tremurat pentru alegerea pe care o faci atunci cand incepi sa-ti mazgalesti paginile cu frici, indoieli, obsesii si indiferenta.
It seems the perfect spot...to lose myself
To feel again....
Would you feel my word?
More than words can say...
smile and don't say a word
Exchange my future for a priceless smile
It seems to be the perfect trade
Thursday, November 30, 2006
Monday, November 27, 2006
wake up, shut up, it's time, smell the coffee
Nu mai traiesc nimic cu adevarat, desi traiesc cu o intensitate de care simplele senzatii n-ar putea sa dea seama.
viata mea e ca un carton impartit in 3: o bucata mie, una tie, una celorlalti pe care o desenez intotdeauna cel mai frumos incat ma uit la ea si nu o recunosc, face partea din celuloza mea?pe bucata mea nu-mi scrie decat numele pe care mi-e frica sa-l citesc, ar fi vocea care stinge lumina si ma lasa privindu-ma noapte in oglinda, unul din cosmarurile mele.partea ta e scrisa si stearsa de prea multe ori ca sa mai intelegi ceva si mi-e mila de atata carton irosit.
I think I'm paranoid
Manipulated
I think I'm paranoid
Too complicated
viata mea e ca un carton impartit in 3: o bucata mie, una tie, una celorlalti pe care o desenez intotdeauna cel mai frumos incat ma uit la ea si nu o recunosc, face partea din celuloza mea?pe bucata mea nu-mi scrie decat numele pe care mi-e frica sa-l citesc, ar fi vocea care stinge lumina si ma lasa privindu-ma noapte in oglinda, unul din cosmarurile mele.partea ta e scrisa si stearsa de prea multe ori ca sa mai intelegi ceva si mi-e mila de atata carton irosit.
I think I'm paranoid
Manipulated
I think I'm paranoid
Too complicated
Tuesday, November 21, 2006
we all need pantomime to remind us what's real
fiecare zi incepe si se scufunda cu un gust metalic in stomac, ca o criza de astm al realitatii ingramadite dintr-o data in mine si care seamana din ce in ce mai mult cu un desen cu carioci pe hartii rupte din agenda pe care le-as arunca la gunoi sa stiu ca nu ma leaga nimic de ieri sau maine si de data asta e fara regrete
In golul din mine, niciodata ca tine, ce vise
In ochi mi se vad trei acorduri, mai triste
urasc calendarele, ceasurile, sforile cu care imi trag trecutul dupa mine si caruciorul cu viitor pe care trebuie sa il umpli mai rau decat la supermarket, zilele ca o foaie de drum pe care trebuie sa o completezi, toate vor sa fie reale, dar nu ma simt decat pe mine si golul ala metalic di-nainte de a adormi si ceata cretina de afara astupa toate formele, ma lasa singura intre fascicule de lumina si umezeala care imi rugineste golul si nu ma lasa sa ma evapor cu indoielile din mine
Astazi iar, mie dor de tine
Oare de ce e doar o concluzie
Ieri sa stii nu mi-a fost bine
In mine
uneori cand ma simt prea palpabila ma arunc cu capul inainte intr-o fericire stoarsa de la altii, din orgoliul meu si poate din foste dorinte care abia acum flirteaza cu mine si atunc storc lamaia asta pana raman ca o coaja cu samburi si cu capul aplecat peste geam, si trei etaje pana la asfaltul ala jegos.si punct.
Parca sunt si mult prea trist
Cand din mine, ma doare carnea
e sublim cand toti stiu metoda sigura sa te faca fericit si vin cu retete compensate dar nici macar diagnosticul nu ti-l pun ca lumea. e ca si atunci cand te plimbi intr-un magazin si toti vor sa iti vanda frigidere, ca sunt la oferta si alte alea..atunci tu constientizezi brusc ca ai unul acasa, ca nu-ti trebuie unul nou, nici nu ai resurse, nici dispozitia sa il cumperi, si pe primul nu l-ai folosit decat un an-doi mai are cava timp. pana la urma te alegi cu un congelator sau poate o lada frigorifica si cand ajungi acasa ii zambesti complice frigiderului tau in care ai atata incredere. acum imi dau seama ca n-am ce face eu cu un frigider in viata asta de turista. la sfarsit de noiembrie nu imi trebuie decat cartarescu si luminite noaptea in bucuresti.
Ma duc sa ma plimb
Prin viata cuiva,
Sa calc in picioare tot ce-ai fost tu.
I need social life to keep me sane
Won't you be a friend of mine to remind me what is real?
Hold my eye and know what it means
I'm out of my mind.
Friday, November 17, 2006
paranoid eyes-insomnia
visez enorm, colorat in dementa
ochiul meu rosu in palma ta stanga si la schimb pe Lili care isi face de cap cand sting lumina cu aceeasi nervozitate si frica musca din mine partea ei, copil nebun ce-mi mesteca somnul ore la rand si nici macar nu pot sa o apuc sa-i spun sa plece, se zbate acolo incontinuu pana cand si ochiul verde devine tot rosu
alerg si alerg si incerc sa scap
alerg si alerg si totul se intampla doar in cap
pe Lili o dau uneori pe o pastila miiica singura mea certitudine ca ea nu o sa vina inapoi in noapte asta si maine n-am sa ma tarasc cu frica ei in sange.singurul meu regret e ca fara Lili n-am visat niciodata nimic.sau nu-mi amintesc.
dormi langa mine si viseaza-ma ...
n-are rost sa-ti amintesti ce-a fost
fiindca tot ce a fost a trecut...
Iarta-mi visarea si trezeste-ma
Subscribe to:
Posts (Atom)