tempora mutantur et nos in illis
ciudat cum te faci mare si devii mai mic. ciudat cum stii din toate si niciodata indeajuns de mult dintr-una. ciudat cum te risipesti si ajugi sa te cauti prin toate colturile ca sa te reconstruiesti. puzzle.
e ciudat sa-mi amintesc cum fugeam odata
lumea nu era la fel, la fel de ciudata.
e ciudat sa nu mai fiu plin de nepasare
lumea se va stinge-ncet, plina de uitare.
lumea se invarte si se scurge in tine ca o chiuveta careia i s-a scos dopul si totul se duce la canaaal, iti intra in creier, in sange, inconstient, in chestia aia mare necunoscuta pe care o simti pe dinauntru. si te umfli pana devii tu insati o oglinda, a ta, a tuturor, a realitatii, sau poate a unei mari minciuni pe care o inventezi de cand te stii. nici tu nu te mai crezi. crezi ca astepti ceva, pe cineva?nu astepti nimic esti tu acolo cu propriile sfori si te uiti ca prostu la ele fara sa stii de care sa tragi. te scurgi si tu in tine o data cu lumea si atunci in sfarsit poti sa dormi linistit, ai uitat, esti liber.
Alerg si alerg si incerc sa scap
Alerg si alerg si totul se intampla
Doar in cap
simti, simti cum te invarti intr-o spirala? si te uit la tine, si te indepartezi la fiecare rotire, esti mai departe, dar vezi tot ce ai facut. e ca un deja vue continuu, cand visele ti se indeplinesc si nu mai stii e sa ceri, sau poate nu ai curaj sa mai ceri fiindca nu stii ce trebuie sa vrei. toate zidurile astea tu le-ai contruite. acum schiba-le daca poti. fugi. reinventeaza-te. procreaza-te. naste-te pe tine din nou.
No hidden catch
No strings attached
Just free love
vremurile se schimba si noi odata cu ele
No comments:
Post a Comment