you were there for summer dreamin'

incredibil cat din tine poate sa ramana intr-u telefon mobil parasit un an de zile intr-un sertar, ca un mini jurnal, un almanah cu poze si mesaje dintr-o vara, nu demult, o vara traita cu ideea ca e ultima fara obligatii, fara nevoie de perpective, fara trebuie, cu nevoie de inconstienta si cu suferinta atunci cand nu sunt destule nebunii pe metru patrat, ca un claustrofob pe culoarul larg dintre doua lifturi. nostalgia perioadei de blond nebun, de stress pentru carnet, cu lucruri pe care mi le doream implinite, cu refuzuri copilaresti ale cuiva care vroia sa fie luata in serios, admirata, dorita. mi-e dor de dorul pe care il aveam atunci, idealist, pur si pervers in acelasi timp, fara autoironia si detasarea de acum. de emotii extreme, de noul cu care nu te obisnuiesti imediat, de curiozitate si frica. viata ca un parc de distractii, cu mountagne russe, cu trenulete ce te poarta dintr-o parte in alta, de accelerari peste limita admisa, de frane bruste cauzate de pierderea controlului, de vata de zahar in exces, de balci, si de a te simti bine in balci, de masurarea de forte, tir cu priviri pe sub ochi, de dat peste cap si de senzatia de rau de dupa. toate astea intr-un mobil izbit de masa la nervi, pe vremea cand inca aveam accese pe care nu tineam sa le controlez...dor de furtuna si soare.vise de vara.

dream on

Try to let go of the truth
The battles of your youth’
Cause this is just a game

cand stii ca nava pe care esti incepe sa ia apa la bord si iti dai seama ca lucrurile de care iti era teama se intampla stii precis ca trebuie sa o parasesti si sa te arunci in valuri inotand spre insula de langa. si paradoxal te simti eliberat atunci cand vezi cum se inunda pentru ca in sfarsit ai scapat de o temere. acomodarea e scurta pt o specie cu instict de supreavietuire si orgoliul propriei vieti, mult prea speciala pt a nu supravietui. faptul ca esti in apa si inoti devine un lucru cu care te obisnuiesti, devine normal,si cel mai important devine real dupa ce ti l-ai imaginat atata timp. e de bun simt. parca simti cum incep sa-ti creasca coada de peste, branhii, te adaptezi cu tot corpul, si mai ales cu toate dorintele si viziunile. cand ajungi pe insula ti se pare ca nici nu merita sa te gandesti cat te-ai chinuit, oricum trebuia sa ajungi aici, asa ca, felicitari, ai facut-o cum trebuie, si te rugam sa nu te mandresti cu asta din moment ce aproape toata lumea a facut la fel. oricum ai inota, pe spate, intr-un picioar, fara o mana, pastreaza-ti aceeasi relaxare afisata de parca e o concesie pe care o faci, jucand rolul asta de om care se chinuie sa ramana la suprafata.

Paying debt to karma
You party for a living
What you take won't kill you
But careful what you're giving

si mai sunt momente ca asta cand revii in constanta, cu barcuta de salvare sa vezi ce a ramas din epava navei din care ai fugit, sa vezi caat de bine iti e acum pe insula bucurestiului. dar epavele astea iti dau la inceput sentimentul ala intens pe care il aveai pe furtuna, furtuni ce nu vin pe uscat, furtuni ce sunt doar pe mare, doar la mare, furtuni cu care ai uitat cum e sa te confrunti, cu care te obisnuiseai atunci cand erai pe vas. incepi sa te simti tu cu totul, mai ales pe dinauntru, contractia fiecarui muschi, fiecarui gand, tremurul in fata apelor, si mirosul, mirosul ala nebun, salbatic, miros pe care nu il simti pe uscat, in aglomeratie, in strazi pline, lumini si lucruri pe care ti le doreai si le ai. e aroma luptei cu valurile din tine, sensibil la fiecare rafala de vint. cand esti pe insula e de ajuns sa intri in casa, sa aprinzi lumina, si sa-ti tragi plapuma peste cap, sau sa razi cu ceilalti de furtuna. dar si agitatie din tine pe epava se stinge incet, fiinca iti dai seama ca nu mai este real, pt ca trecutul nu mai e real, si acum stii cum sa te aperi de lucrurile ce amenintau sa te scufunde inainte. trista si practica acomodare cu lucrurile pe care le asteptai cu emotie si care devin doar o parte normala din tine, si totusi nu poti sa simti tristetea pentru ca nici nu ai vrut sa ramai un vesnic inotator intre epava si insula.

It's time to forget about the past
To wash away what happened last
Hide behind an empty face
Don't ask too much, just say'
Cause this is just a game

Joker's laugh

In general observam o abundenta de cuvinte, uneori absolut enervanta si de multe ori plictisitoare, cuvinte are in majoritate cazurilor ascund ganduri atat de simple si de necenzurate si probabil de neacceptat in societate. Aici tre sa recunosc ca una din bubele mele principale e un enorm orgoliu social care contravine dispretului tot mai mare fata de ce se intampla in jur si pare ataaat de important pentru unii de parca ar fi real.

Sa pomenesc de bac sau de admitere ar fi chiar desuet intr-un moment in care lucrurile cu adevarat importante par sa urle si sa darame tot ce construim in imaginar de atata vreme. Viata noastra se invarte atat de putin in jurul realitatii, incat fiecare farama din ea ne stanjeneste cumplit, ne sufoca planurile. Sa treci de la liceu la facultate e (pentru curajosi) ca si cum ai deschide usa in timpul avalansei de zapada. Te ia pe sus, te ingheata, te imobilizeaza si te tranteste cu fundu' in sus la kilometri distanta de unde stiai ca esti. In orice caz nu unde ai fi vrut sa fii.

So break me shake me hate me take me over

When the madness stops then you will be alone

In jurul nostru se intampla nenorociri adevarate. Dar cel putin sunt catalogate ca nenorociri, lumea le compatimeste. Nu le invidiez pentru nimic in lume. Totusi e umbra de regret si de amar pentru nenorocirile astea mici, ascutite, chiar sarcastice, pe care nimeni nu le poate intelege in locul tau, pentru ca au propietatea de a fi individualizate, care iti ascutesc ironia, neincrederea in ceilalti, egoismul, si in general, individualismul. E clar ca esti singur, oricati prieteni din toate cercurile ai avea. Si iluzia de a imparti pe jumate neimplinirile tale ca om unei alte persoane, daoare mai tare al final cand descoperi ca celalalt n-are nici un chef, ba chiar considera neplacerile proprii mai importante decat ale tale.

God, don't you know that I live with a ton of regret?

'Cause I used to move you in a way that you've never known

But then I accused you in a way that you've never known

But you've hurt me in a way that I've never known...

Cred ca sunt 2 feluri de ipocrizie. Una asumata, pe care lumea o recunoaste repede si o acuza si mai repede. E ca un fel de piesa de teatru dar devine inofensiva deorece actorul ii stie limitele, si se opreste atucni cand rezultatele se schimba. Cealalta, mult mai grava e parte a tuturor, mai mult sau mai putin, neconstientizata, ceea ce inseeamna ca nu declanseaza nici remuscari, nici constientizara rezultatelor, intr-un cuvant, fericiti cei saraci cu duhu. Macar eu imi recunosc accesele de ipocrizie, din interes sau din dorinta de a simplifica lucrurile. Dureros e felul in care fiecare se eschiveaza de la a se accepta in afara normelor, se contracta, se stramba, se chircesc numai sa fie cum "trebuie". si cand asta se manifesta in lucruri cu adevarat importante atunci rezultatul e de-a dreptul meschin. But, don't cry for me, Argentina.

does it bother you now all the mess I made

does it bother you now, the clothes you told me not to wear

does it bother you now all the angry games we played

does it bother you now when im not there

capul lui bacu' vrem

bacu e asa o perioada...pe care o astepti toata cls a 12a...adik nu o astepti, o pomenesti, faci glume haha ti-ai invat..nuu ehh las ca ne descurcam noi. dupa treaba devine serioasa si te astepti sa se intample vreo iluminare de la toata lucururile concetrate in cateva saptamani, poate cateva zile inaintea lui. parca simti ca in cap ai numai post-ituri colorate lipite de-a valma in functie de materie, de subiect, de varianta si ti se face greata de cate ori citesti sau repeti ceva, rau de la atatea litere care se unesc intre ele de prea putine ori. singurulul lucru pe care mai pot sa-l asimilez sunt meciurile (slava dlui!) cea mai diluata informatie posibila. ma uit des in oglinda sa observ daca nu cumva am capu mai tuguiat sau se citeste vreo scilipire geniala in ochi-mi. ca sa nu mai numaram orele de disperata incercare de a dormi, defect ineducabil, cultivat din copilarie. si partea cea mai proasta e ca in raport cu plinurile astea intelectuale, toate par goluri.cum ar fi sa traiesti mancand doar maru intelepciunii? dar...razbim noi cumva...la lumina..?!

c'est fini, la comedie

This town is colder now, I think it's sick of us
It's time to make our move, I'm shakin off the rust
I'm staring down myself, counting up the years
I think I'm moving but I go nowhere
Yeah I know that everyone gets scared


sunt momente, cam din 4 in 4 ani (si nu alegerile) cand te chinui sa profiti de ultimele secunde minute, zile repetandu-ti in cap ca se termina, si ca la final totu tbuie sa fie mai bine decat in tot timpu asta. desi situatia devine mai grava cu atat cu cat ai mai putine etape d'astea in perspectiva. cred k undeva oamenii ori supraliciteaza ori subliciteaza mom de trecere dintr-un stadiu in altu tocmai pt ca le e teama ca nu au facut tot ce trbuia, pt ca nu sunt siguri ca ce va urma va fi cel putin la fel de bine. eu am ramas in faza de nu-mi vine sa cred si prefer sa ramana asa in tot momentu asta de gol itnre doua etape. n-as putea spune sigur ce vreau sau ce astept, si m-am saturat de starea de animatie pentru succese viitoare...si ca sa-l parafrazez pe Moromete...cum sa traiesti, daca nu esti fericit?

no sky for your sun

"Eu as vrea ca fiecare lucru sa-mi apartina de parca n-as iubi nimic pe lume in afara acelui lucru; dar le vreau pe toate si am mainile goale."

Eu ma vad din afara ca un regizor surd. Adica nu ma aud doar gandeasc ce am zis. Daia cre ca mi-ar fi greu sa fac meseria asta. Si mai imi fac si scenarii. asta mai mult dimineata si seara. uneori cred ca mi-ar fi mai bine noaptea decat ziua. adica tu nu simti ca esti mai mult tu noaptea? e ceva ce ma innebuneste, nu stiu inca in ce colt sau unde din minte, de fapt nu cred ca vreau sa-mi dau seama pentru ca poate as vrea sa-i dau curs, si s-o ia mama naibii de treaba ca eu numai de asta nu am timp. si nici curaj. adica, paradoxal, am din ce in ce mai putin curaj. si eu credeam ca dupa ce devii major si scapi de ai tai ai lumea la picioare ca ei te tin in loc. aiurea te iubesti mai mult decat te iubesc ai tai cum ai putea sa-ti risti pielea, si onoarea si tot ce crezi tu ca-i strans in atatatia ani. Ah, si-mi ziceai ca vrei o fata cu liceu terminat. Pai, tu nu-ntelegi ca nu mai e fata, e deja femeie, are griji, chestii, scopuri in viata. Adica la saispe-saptespe ani mai merge, mai cu marea, mai cu visele, mai cu vama. A cam trecut vremea, si parca as vrea altceva, multe altceva-uri, multe optiuni care sa urle la mine ca in Alice din Tara Minunilor, ia-ma, bea-ma, manaca-ma. Si eu sa iau in fiecare zi din alta pana imi place una prea mult, da sa stiu ca si restu raman acolo, expuse, gata sa le iau la pachet. As innebuni sa stiu ca eu as putea reprezenta doar o oferta. Si asta paradoxal pentru ca nu stiu nici eu ce reprezint uneori. Tu nu simti cum te scurgi? de fapt nu ca te scurgi, asta ar insemna sa ajungi dintr-un loc in altul, sa iei diferite forme, eh, ar fi prea interesant. Te scurgi si tu asa ca intr-o clepsidra, ca nisipu' ala colorat, pac-pac, dintr-o parte in alta, fara sa te termin cu totu. macar sa zici ca ai temrinat-o si o iei de la inceput. sau ca gata asta e capu, aste-as picioarele asa tbuie sa stau. Nu, te muti asa ametitor, fara sa mai tii minte cum a inceput totu'. Asa-i?

on your way to runaway

And so it is

Just like you said it would be

Life goes easy on me

Most of the time

No love, no glory No hero

Noi ne schimbam si vremurile odata cu noi.

Si n-ai stiut sa inchizi usa dupa tine....

De cat timp ma rog sa se intample ceva nou, sa izbucneasca ceva, ceva-ul ala care palpita si se dilata pana la punctul de implozie...numai ca cevaurile au un talent sa se intample toate la un loc incat nu mai stii sigur ce iti doreai inainte. dincolo de lucrurile pe care le tinem strans sa nu se desfaca, le carpim, le coasem la loc pana nu mai seamana deloc cu ce erau inainte, vine faptul in sine care te izbeste cu puterea lucrului pe acre n-ai fi putut sa il admiti fiindca, nu-i asa, atat de rau nu poa sa fie. de parca dincolo de haha-uri si zambete camera nu sa rastoarna cu susul in jos, nu se invarte in minte, si ce-i mai ciudat e ca voua vi se pare normal, perfect explicabil si mai ales necesar ... si atunci intr-o singura secunda lumea cade in fund si eu in cap cand tu intrai pe usa...

I think I'm a dreamer, I dream my life away, my eyes wide shut

stiu, e ciudat, mai ales ca simt luciditatea in ceafa zbierandu-mi sa ma trezesc sa revin cu piciorele pe pamant adica sa ma intorc brusc la 180 de grade si eu si camera, ca de ce am ajusn sa sfidam gravitatia si toti ochii aia uitandu-se in gol la mine n-au inteles ca eu am astept asta, ca senzatia de cadere e singurul lucru mi-a ramas din visele in care zburam si plonjam acolo pe plaja, si ma trezeam de fiecare data inainte de a ajunge acolo. si ca niciodata asta nu ma speriat pentru ca undeva eram tot eu care ma salvam si n-as putea sa las pe altcineava sa faca asta, sau nu vreau dar acum ma imbat cu bruma asta de inconstienta si trag din ea ca din ultima tigara pe luna asta, sau dintr-un joint pe care nu l-am fumat niciodata pentru ca n-am stiu cum. si doar frica, frica ca n-ai putea sa mergi pana la capat, nu stiu ce inseamna asta poate e maine sau la vara sau poate nu e nevoie decat de o ora, sau ca n-ai sa-ti dai seama ca se intampla ceva pe care il controlez doar prin faptul ca nu vreau sa il stric ma opreste sa las lucrurile sa se intample intr-o ordine noua. sau poate mi-e frica sa stric secunda aia de izbucnire cu un car de planuri de viitor care oricum nu-si urmeaza firul logic...

Did I say that I loathe you?

Did I say that I want to

Leave it all behind?

I can't take my mind off of you

My mind...my mind...

'Til I find somebody new

Saw the world turning in my sheets

And once again, I cannot sleep

Walk out the door and up the street

Look at the stars beneath my feet

Remember rights that I did wrong

ce n-as da sa o ia razna vremea sa fie brusc afara acum 30 de grade sa scot capu pe geam si sa fie ma cald si mai calm decat inauntru, sa fie liniste, ca si cand toata presiunea atmosferica ar sta pe loc, sa se dilate si timpul de la caldura asta neasteptata, sa intepeneasca tot, sa pot sa simt ca tot ce fac nu e inutil tocmai pentru ca orice lucru normal e inutil in conditii speciale. sa nu mai vina nimic spre mine, ca un stop-cadru in care pornesti tu pe urmele lucrurilor care iti dau tarcoale, in care ai destul timp sa te uiti la ele si sa le analizezi ca pe jucarille, cartile sau orice alte lucruri pe care le ai in vitrina, prin bibilioteca.

There is no place I cannot go

My mind is muddy but

My heart is heavy, does it show

I lose the track that loses me

pana si o carte mi-e greu sa cumpar pentru ca m-ar putea duce undeva, in care lucrurile se schimba, si iarasi play, iara vin spre tine mai multe si incontrolabile si nu conteaza atat ca ele exista cat ca la un moment dat o sa treaca prin tine, si ceva din ele o sa ramana in tine, si deja sutn atat de multe, si diferite, si vor fiecare, au o vointa proprie, o durere proprie, cred ca ajung sa si iubeasca singure, sau sa se iubeasca atat de mult pe ele incat sa nu te mai lase sa le schimbi, sa le arunci.

And maybe someday we will meet

And maybe talk and not just speak

Don't buy the promises 'cause

There are no promises I keep,

and my reflection troubles me

n-am putut niciodata sa ma depasesc, intodeauna mi-am luat-o inainte...

I'm not calling for a second chance

Give me reason, but don't give me choice,

Cos I'll just make the same mistake again

Bus stop

All around me are familiar faces

Worn out places, worn out faces

Bright and early for their daily races

Going nowhere, no expression

de cand ma stiu ma trezesc imaginandu-mi ca traiesc, altceva, apropape fascinant, dar pe care n-as putea s ail traiesc acum nu pentru ca ar fi imposibil si pentru ca nu sunt eu inca cum ma vad, pentru ca n-am devenit inca ce-mi imaginam si inca ma mai trag inapoi nimicuri, sau poate lucruri importante pe care nu le iei in calcul in viata ta ideala. sau poate e prea trist sa stii ca ceva e imposibil, ca e o nepotrivire de caractere intre tine si viata ta perfecta, inaltatoare, pasionanta. si pentru atata lucuru sa divortezi de ea?

sa te schimbi?

sa devii una cu ea?

sa o schimbi pe ea?

sa nu mai fii?

And I feel the way that every child should

Sit and listen, sit and listen

Went to school and I was very nervous

No one knew me, Hello teacher tell me what's my lesson

Look right through me

ma oboseste in fiecare dimineata imi dau seama ca pana si visele de peste noapte sunt mai intense decat tot ce traiesc peste zi, sunt multe, sunt fara regrete asa cum imi place mie. de fapt asa ar si trebui sa fie nu? sa traiesti multumit ca ai visat ce n-ai trait si ai trait bine, ai facut tot ce trebuia. ca societatea e formata din oameni care nu te lasa sa fii mai mult decat au fost ei, tematori ca ai putea sa nu trebuiasca sa visezi atat de des, sa n-ai nevoie de vietile altora din reviste, ecrane. ca ai putea sa tresalti mai puternic decat ei.

And I find it kind of funnyI find it kind of sad

The dreams in which I'm dying

Are the best I've ever had

nici macar aeru de afara nu imi mai promite ca se intampla ceva. "Coborati?". Nu, uneori intepenesc asa in dreptu usii. am o pasiunea nebuna sa ma prefac ca o sa cobor la prima si sa te pun sa ma astepti. macar tu poti sa ma ocolesti. altii inca sunt in acelasi autobuz cu mine. astepta sa cobor. n-au inteles ca eu in mintea mea am coborat si am urcat de sute de mii de ori. ca desi eu cred ca sunt femeia care coboara la fiecare statie interesanta de fapt mi-e al dracului de frica sa aleg. pentru ca s-ar putea sa pierd autobuzu asta si altu nu stiu. si de unde dracu gasesti bilet la ora asta??

When people run in circles

It's a very, very

Mad World

don't know why

Oh, look what you've done
You've made a fool of everyone
Oh well, it seems likes such fun
Until you lose what you had won

anii trec mai repede pe masura ce incepi sa inveti sa-i numeri...mai ales descndent...cat mai e pana...iau buletinu...pana fac 16 ani...pana devin major...pana ajung la facultate. dupa devine o chestie relativa pe care oricum nu mai ai timp sa o numeri asa ca trece si mai repede. fiecare popas pe care il face te costa de 2 ori mai mult decat te ajuta. we don't grow up we just grow older... e ca o ruleta care se invarte si la care trebuie sa pariezi, si oricum daca pariezi cine stie in cat la suta din cazuri o sa castigi. toate optiunile ti se invartesc in jur, negru sau rosu, primii 20 sau ultimii, cu sau fara sot, numere sau altceva mult mai subtil decat ai vrea sa intelegi vreodata sau sa simti. si atunci cand castigi in afara de satisfactia de moment obtii orgoliul tau in fata celorlalti care invidiosi, raniti, enervati sau pur si simplu intrigati te-ar zbura imediat din locu in care te afli. si nu, nu e un loc moale. cand te simti ghinionist schimbi masa. schimbi anturaju. dinauntrul lor aceeasi ochi obositi si dornici sa ti-o ia inainte.

You're calling me mad
But i know you're the same
Cause you got to be seen to be playing the game

tot fumu din tigara se impregneaza in ceata asta morbida si enervant de poluanta in timp ce nu stiu dcat ca nu mi-as dori sa fiu aici, singura in camera cu veioza aprinsa si o carte de germana aprinsa, cu termene si examene legate de gat, si numarand tampeniile pe care le-am facut si o sa le fac in continuare, alegeril epe care evit sa le fac din placerea de a avea atatea optiuni, care pana la urma isi pierd orice interes ca un platou de prajituri pe care il ai tot timpu la cap pana ti se face greata. greata...nu mai degraba o stare de plictiseala instictuala si motivationala, usor sarcastica, putin pesimista cu un aer de dezgustare. cand nu-ti ajunge ce ai si te plictisesti vrei mai mult, dar ajungi sate plicisesti si de multul ala pe care il vrei pentru ca dureaza de atat timp. si totusi nu stii c sa-ti doresti altceva. cred ca e un fel de definitie pentru blazare.

Beauty queen of only eighteen

She had some trouble with herself

He was always there to help her

She always belonged to someone else

cam asta ar fi un fel de epilog intr-un moment in care am obosit sa fiu ceea ce vroiam sa fiu.