back to the new black - reinventing grey -

Spaţiul e paradisul, timpul este infernul - Cartarescu

infernul timpului vine din circularitate. inevitabil lucrurile ajung in impasul in care au mai fost odata. ca in spirala evolutiva trebuie sa treci pe unde ai mai fost ca sa ajungi mai sus. cat de sus? ma intreb constant dupa fiecare sacrificiu, compromis, purificare prin suferinta si renuntare sau pur si simplu abtinere. ca baronul Munchhausen care se ridica singur tragandu-se el insusi de par. un sut in fund e un pas inainte doar daca vrei sa pasesti, nu te intreaba nimeni cand esti gata sa mergi.singur. cat de departe? pana cand pierzi tot ce stiai ca e in jur, pana cand peisajele nu iti mai sunt familiar de comode si ajungi acolo, unde iti era frica. acolo e locul de care fuge fiecare, e constiinta realului, a efemeritatii, a rolului pe care de fapt il ai in marea care se invarte in jurul fiecaruia, dandu-i senzatia ca e doar in jurul lui. ca sa nu uiti ca exista acolo, ca sa nu uiti de tine, ca sa mai simti desi amigdala si tot sistemul limbic e lasat uitarii de lobul tau frontal mielinizat
exista sutul in fund si autoridicarea. eu l-am simtit mai degraba ca pe un pumn in stomac, fiecare cu organul lui sensibil.

ca sa evoluezi trebuie sa te intorci, sa retraiesti, sa restructurezi si tzac, mai departe. rapid, intens si fara timp aiurea de ros unghiile. pentru ca oricata alinare ai gasi in ce ai scris atunci, in ce traiai atunci (si da!, parca te-ai imprieteni cu tine din perioada aia)trebuie sa o rupi. si cu tine, nu numai cu el. sa te lupti si sa te iubesti, sa te devorezi si sa te degusti ca un canibal masochist. de fapt nu trebuie, dar instictul de supravietuire te invata. asta daca nu il refuzi, ceea ce mi se pare totusi indecent de extrem. nu de murit n-ai sa mori fara drogu' in care iti puneai bazele, pe care il stiai acolo la nevoie. sa mori in public nu se facea nici pe scena tragediilor grecesti. mergi ca hector, lupti stiind ca o sa se termine pt tine undeva si nu din cauza greselilor tale si dispari din peisaj fara scene telenovelistice. oricata mandrie ai avea si ti-ar placea ca ceilalti sa iti ingrijeasca ranile, sa te aclame, daca nu observa nu poti sa le fluturi cu ispravile tale pe la nas ca o pereche de chiloti intr-o mana de vanzatoare din piata. mori cu demnitate, istoria de uita. n-ai fost incomod. si nici sclipicios. dar ai avut de ales intre sa te imbraca in gablonturi ca sa atragi atentia sau a-ti pastra picatura de aur sub armura.

la 18 ani mi-am propus sa ma adaptez. oriunde. sa am succes, sa fiu privita, admirata, dorita in grupuri, curtata etc. ajutata si de maturizarea asta biologica care nu ne iarta pe niciunul am reusit sa uit de adevaratul motiv pentru care era darknimph, sa uit de melodii, de formatii, de stari, si din pacate chiar de oameni care simti ca te trag inapoi intrun trecut pe care nu-l mai recunosti. cand mergi la inaltime nu te mai uiti in jos. nu de alta da ametesti si cazi si nu ajungi nicaieri. poti sa risti si sa le faci pe amandoua. eu n-am vrut. acum ca sa urc zor nevoie tre sa ma uit in jos sa vad de unde am pornit. treaba ce ma face sa-mi fie putin scarba de lasitatea de a ma uita inapoi si totusi multumita ca am facut-o. nu stiu de ce. am fost confortabil. a fost virtual, fals? probabil. nu vreau sa stiu cat de aproape de made in china sunt. din cate vad nu destul. e lucru mare sa fii made in china, esti accesibil, pari de firma, nu trebuie sa se consume prea mult pt tine. si dai bine. plus k mai sunt atatia ca tine. deocamdata sunt doar big in japan.

rumegand amintiri pe care din fericire calculatorul si laptopul le-au triat scuipandu-le in timp impreuna cu virusii, inchei acest cerc printr-un fragment dintr-un blog vechi, cu o melodie cu care a inceput o curba din spirala asta si consumul unui drog, halucinogen, narcotic si excitator intr-unul cu perioade lungi de dexintoxicare, tolernta ridicata si cele mai nasoale stari de sevraj

"si...piesa asta este despre o persoana..care e departe acuma..."
-de ce asculti ?

-cum adik de ce?

- simplu` ... missing something or someone ? ... or ... ? doar iti place ..

"cu tot ce n-ai sa-mi dai....cu n-am sa-ti spun...am pierdut.."
-dar de ce e greu ? unde incepe ceva .. se termina .. altceva ? este obligatoriu ? daca nu termini precedentul .. se aduna prea multe dupa aceea i guess...
"n-am crezut ca vei pleca curand in nori...de fum arzand"
-so..it's like a goodbye...adik...se inchide..cercul-no .. it`s not a good bye it`s a " la revedere"
"o zi macar de-ai sta cu mine-n gand...."
-and...think about wat i've asked u
-da .. m-am gandit si azi ..

"si unde vei pleca din lumea mea...a-mara lumea mea...."
-nu ma simt ma aiurea .. ma comport ca si pana acum .. oricum nu-i nimic de facut ... tu incepi scoala iar eu plec la bucuresti .. asta ar cam fi drama verii sau zilei sau saptamanii mele
sau anului asta ...
si trecut

"ai fost un prost il intrerupse fata.Nu trebuia sa visezi,trebuia s-o iubesti...."
-pai .. parca au trecut okii aia pe langa mine ... si dupa ce ca toata vara i-am lasat sa stea departe .. acum trebuie sa-i las de tot ... sa-i las intr-o speranta ... okii aia .. adik unici ...