Otilia e fata care atunci cand nu doarme aproape ca viseaza. de fapt n-am putea spune exact in ce stare de constiinta se afla, fiindca, odata trezita ochii ei se intorc spre inauntru. Ce o face pe ea atat de diferita sunt ochii ei de sticla, albi, laptosi. Irisul sau mov, adevarat, n-a fost vazut niciodata pentru ca ea priveste lumea reflectata in spatele ochilor, pe o pata neagra, ca un ecran de la cinema. atunci sta cu obrajii in palme si ochii intredeschisi lasand sa se vada irisul verde, construit din reflectia frunzelor, cerului si marii, ca mama ei si ceilalti sa nu se sperie atunci cand vor vrea sa-i priveasca ochii albi. Daca intr-o zi Otilia si-ar deschide ochii cu irisul cel adevarat spre lume, s-ar speria si probabil ar orbi de la lumina ce inconjoara toate lucrurile, mormanele de lucruri pe care ea le vede inghesuite intr-o pata neagra, pe creierul tesit, ca un ecran de cinema...
L'air des cedres
Ieri am fost sa vad poze facute de Otilia de prin toate colturile lumii. Imi descria viu ce-i in fiecare din cele 200 de fotografii ai ochilor ei.
No comments:
Post a Comment