un pian nostalgic si un saxo usor animant printre randuri
mai ninge, mai sta. prin mine plutesc pasi catre toate locurile, catre toate sarbatorile. nu e de craciun, e de la iminentu an nou starea asta. craciunu e saxofonu. desi un alt an ar putea fi numarat din fiecare secunda. depinde de unde pana unde il calculezi. asa au vrut oamenii sa numere anii impreuna. sa se culce veseli pe 31 si sa se trezeasca plini de responsabiliati pe 1. sa numere sa scada sa adune sa imparta, sa se desparta. de ce nu e viata un continuu in care sa nu mai numeri nimic? ca un patinoar. aluneci. nici sa nu mai numeri pasii pe care ii faci. nici sa nu mai pasesti. sa lasi urme lungi pe gheata. crestaturile tale. pasii nu lasa urme decat in noroi.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment