amestec visele

de ceva vreme traiesc cu o frica. simt ca undeva aisbergul de sub mine se topeste, desi e tot mai frig. nustu daca de la incalzirea mea globala, de la faptul ca incalzirile, de orice fel, mai ales sufletesti s-ar putea sa-mi topeasca curaju, lupta asta continua de a fi ceva din ce mi-am propus. stai un pic, de ce mi-ar topi binele tot edificiu pe care l-am construit cand mi-a fost rau.

undeva firele din mine fac scurticircuit. undeva privirea spre viitor se incetoseaza. si n-as privi, zau ca nu m-as uita incolo, daca n-as vedea cum prezentul e ca un val care merge incolo. si eu mereu in varf. eu facand surfing pe timpul vietii.

devin compulsiva. sau eram. dar obsesiile stranse bocane de cele mai multe ori si sunetul asta e groaznic. bocane pe podeaua mintii asteia si asa prea fluide sa suporte un picior.

daca dumnezeu ne-a facut dintr-o coasta eu de ce ma simt o impletire de roci? vulcanice si luturi.

"Inima unei femei bate mai repede decat cea a unui barbat." si face mai mult zgomot.

mi-e tot mai usor sa ma asez, mi-e tot mai greu sa ma ridic.

raza roza

azi am vazut curcubeuu, cat p-aci sa-l ratez cu ochii in picaturile de pe asfalt. ciudat, incepe sa-mi placa toamna, ca niciodata, nu sufeream anotimpu asta, mirosea a despartiri, a frig, sabota vara si plaja si marea, arunca cu treburi, era ca un pod trist pe care tre sa treci pentru ca stanca din spate se surpa. de fapt e un fel de furtuna arteziana.da furtuna. asa mi-au vrut degetele.

mi-e pofta sa scriu. sa scrijelesc cu stilou, cuvinte multe, adunate, cu orgoliu literar, cu pretentie de emotie camuflata artistic, cu banal imbracat si dezbracat in moduri subtile sau exagerate. sa scrijelesc realitatea pana la vis, pana la vid, pana la uitare, si aducere aminte dintr-o alta dimensiune. sa ma opresc cu un pas inainte de tot, sa trec cu un pas peste ce e adevarat. sa ma joc, sa cred, sa ma implic, sa simt, sa sterg, sa admir, sa ma imbat cu orgoliu, sa ma dreg cu bunatate. sa musc din iubire. sa nu mestec, sa stiu ca fiecare por devine o molecula din mine. sa inghesui toate lucrurile intr-un sac, de care stiu ca o sa am nevoie candva, mai ceva ca ala cu jucarii.si cu lili.

alize

pas cu pas pe linia asta alba ce inconjoara terenu. nu ma mai arunc in el. am strans atat e timpu pentru masurat.pentru inconjurat. urmeaza momentu trec la altu sau tundem gazonu din nou. nu e cerc e ditai dreptunghiu.

imi plac razele de soare trantindu-se pe fata ta intr-un unghi in care iti vad doar zambetul si o suvita razleata.

ma simt de parca as avea un ditai colieru de diamante si nu am cum sa-l port pe strada ca nu se potriveste cu ambianta asta citadina si e prea pretios.

intamplarile mi se creeaza singure, si asta e bine, mainile mele nu mai trebuie sa lucreze, pot sa stea asteptand sa fie luate.

imi plac inceputurile pentru ca sunt departe de sfarsit. n-am invatat sa-mi placa si sfarsiturile fiinda sunt aproape de alt inceput.

gandesc in fragmente, simt in curgere. e mai bine decat era invers.