pas cu pas pe linia asta alba ce inconjoara terenu. nu ma mai arunc in el. am strans atat e timpu pentru masurat.pentru inconjurat. urmeaza momentu trec la altu sau tundem gazonu din nou. nu e cerc e ditai dreptunghiu.
imi plac razele de soare trantindu-se pe fata ta intr-un unghi in care iti vad doar zambetul si o suvita razleata.
ma simt de parca as avea un ditai colieru de diamante si nu am cum sa-l port pe strada ca nu se potriveste cu ambianta asta citadina si e prea pretios.
intamplarile mi se creeaza singure, si asta e bine, mainile mele nu mai trebuie sa lucreze, pot sa stea asteptand sa fie luate.
imi plac inceputurile pentru ca sunt departe de sfarsit. n-am invatat sa-mi placa si sfarsiturile fiinda sunt aproape de alt inceput.
gandesc in fragmente, simt in curgere. e mai bine decat era invers.
No comments:
Post a Comment