cosmar

N am visat urat azi noapte. Viata era la fel de urata cand m am trezit

Nu ma mai invat minte, ca nimanui nu i convine sa isi piarda anii langa cineva care iubeste si gandeste, si sta. asteapta si vrea sa puna lucrurile in ordine pt mai tarziu. ca fericirea nu o poti amana la nesfarsit fara sa nasti frustrare. Ca ceilalti nu sunt ca mine, ca doar asta m-a si atras. Ca un aisberg, atat de putin deasupra la vedere, atat de mult inauntru. Intr o lume in care toate lumea incearca sa te convinga prin toate mijloacele sa joci cum iti canta, sa ii alegi pe ei, sa faci cum le e lor mai bine, desi initial nu vroiai nimic din astea.. zici ca am picat de pe luna. nimeni nu vrea ochi tristi care nu alerga spre tine la momentu potrivit. si de ce ar vrea? Iubirea de la 400 km nu te plimba in parc nu te tine de mana, sms urile nu te saruta si vocea nu transmite privirea.

iubirea din mine nu tine de cald. nici de distractie,  cu fiecare kilometru si cu fiecare zi trecuta, pierduta par mai departe, mai rece. mai degeaba. inteleg totul atat de bine din pacate, mereu ma pun in ambele locuri si imi dau singura in cap inainte sa imi dea celalalt.

O vara de asteptare, fara sa ma pot bucura. In afara de cateva zile. O vara care trebuia sa ne deschida un drum nou, mai bun, mai plin de impliniri. Cum se termina ..Nu stiu... Nu mi doresc decat sa ma lovesc tare cu capu de un zid. Ca sa stiu ca plang de durere fizica.

Nu regret nimic, doar lucruri pe care nu le-am facut. Nu regret nici renuntatu la ziduri, la limite. Pentru ca fericirea a fost la fel de intensa. Poate doar un sfarsit care sa nu fie atat de nefericit. Desi prin natura lui, asa e. Si n am nici un chef nici sa ma gandesc la noi inceputuri pot sa se duca dracu deocamndata.