summertime sadness

E in aerul asta de noapte, atat de cald de parca imi rade in nas ca sunt tot intre cearceafuri in noaptea asta. E o neconcoradanta majora in viata asta intre mediu si persoane, fie ajung intr un mediu sublim fara persoana fie se razbuna mediul la momentul potrivit. Am sa leg intr- o noapte toate ghinioanele si am sa fug la malul marii.

Sunt una cu tremurul asta ciuruitor care nu ma mai lasa, ma urmareste in somn, imi da trezirea dimineata. Cel mai rau cosmar e cel in care diminetile nu mai sunt ale noastre, vietile de vin pe facturi diferite. Opreste-te clipa, si da-te inapoi, undeva unde paradisul era sub aceeasi plapuma.

Azi mi am luat toale. Si in loc sa ma bucur, sa fac turu oglinzilor prin casa aveam o tristete pe fata si o speranta cu frica in suflet ca nu cumva ochii tai sa nu fie acolo dimineata cand in fuga te intreb daca merge. Si daca rezultatu e mai mult decat multumitor privirea aia si sentimentu ca si retina ta ma place. Altfel abia ma tarai printre standuri, cu inutilitate. Si ce daca ma capitonez ca o zana, frumusetea mi ai oglindit-o tu cu adevarat.

Apropo de vazut. De acum 2 veri am inceput sa vad si eu bine. Inainte parca eram la film 3d fara ochelari. Toate formele, culorile, replicile aveau sens, dar nu pentru mine. Pentru mine era o imagine difuza, si aasa ca fugeam dupa ecrane plate, cu nelinistea in suflet si cu sentimentu ca am pierdut o parte importanta.

Urasc canapeaua asta ca nu are viata. O urasc ca ma tine int trinsa fara respiratie, fara tandrete, fara noima. O urasca pt ca vara trecuta imi placea. Pentru ca o data ce devine posibila fericirea, lipsa ei devine dureroasa.

De fiecare data cand merg la plaja nu suport sa stau nici 2 ore. Iar in apa nici 10 minute. Am sentimentu ca sunt in locul gresit oriunde merg pe aici. Cred ca nici daca ai candida la presedintie nu ti as vedea chipul in atatea locuri.

Cumva e cea mai statica vara. Cea mai nenebuneasca. Un pic trista, sub semnu renuntatii si compromisurilor. Cu un nod in gat si ca la vanatore, cu incordare de mama lu Bambi. Dar in adanc, forta care ma impinge nu are nici o forta pereche cara sa ma traga inapoi. Aici legile fizicii au pierit si caut innebunita din ochi telefonu parca ar fi un monitor cardiac. Stiu doar ca am apreciat gresit. Nu iti dadusem jumatate, era cam 90%. Am mai pastrat 10%cat sa nu uit sa mananc si sa scriu.

Poate ca iti vine sa o iei la goana. Norocu meu ca e fix, poate chiar am noroc:)

Cu alte cuvinte,
T.I.